✔S I N N E R: What if there was another beginning? | jjk. (Vol. 2)

Capitolul 17

×

Jungkook s-a întors în cameră, dându-i lui Sung ce avea nevoie. Ea i-a mulțumit, iar imediat ce și-a terminat treaba în baie, s-a întors în cameră, observându-i expresia lui Jungkook, care era schimbat.

"S-a întâmplat ceva?" l-a întrebat ea, apropiându-se de el, acesta stând în fața geamului mare de sticlă, privind orizontul ce se lovea de oceanul de un albastru pur.

Sung și-a pus mâna pe umărul lui, în timp ce acesta se întorcea și dădea de privirea ei.

"O să-i spun lui Minjin de Minho." a început el, lăsându-și privirea în pământ, în timp ce bătăile inimii lui Sung se accentuau, iar sprâncenele ei se încruntau, decizia lui neliniștind-o, nu era pregătită să afle, nu încă. "Îmi pare rău, dar trebuie să o fac." a spus el, apoi s-a tras de lângă ea, îndreptându-se spre ușă.

Sung a fugit spre el, prinzându-l de mână și ținându-l strâns. Jungkook s-a oprit și a privit-o cum îl ține, fără să zică nimic. Ea era speriată, putea vedea în ochii ei că nu vrea să o facă.

"De ce nu vrei să-i spun? Nu e vina ta aici." a spus el, iar Sung a înghițit în sec.

"Poate că e vina mea." a spus ea, iar Jungkook a privit-o confuz pentru o clipă, făcând un pas mai aproape.

"Ce vrei să spui?"

"Doar te rog, nu-i spune încă, o să o fac eu." a spus ea, aproape plângând, dar se abținea, nu voia să arate cat de tensionată era în acel moment.

"Sung, nu pot să-i las să se căsătorească, nu după ce mi-a zis că te iubește!" a spus Jungkook, fiind cuprins de furie, în timp ce Sung își mărea ochii la auzul cuvintelor lui, nu-i venea să creadă că Minho îi spusese asta.

"Vorbește cu ea sau o să o fac eu." a spus Jungkook apoi s-a aruncat în pat, băgându-și fața în pernă.

×

Sung a plecat să o caute pe Minjin. Jungkook i-a spus că face pregătirile pentru nuntă, așa că s-a dus în zona special amenajată pentru ceremonii, plaja din spatele hotelului. Acolo a văzut-o vorbind cu personalul care muta decorațiuni și aranja mese.

"Sung, ce te aduce pe aici?" a întrebat-o aceasta

"Te căutam, voiam să-ți zic că... vreau să merg la piscină și ziceam să te chem." a spus ea, făcând pauză între cuvinte.

"Sigur, dă-mi doar câteva clipe, mă duc să-mi iau telefonul." a spus Minjin apoi a plecat, lăsând-o pe Sung singură, să aștepte.

A așteptat o vreme, privind împrejur, la personalul care tot aducea decorațiuni. Era un loc frumos, nunta era bine organizată, peisajul fiind desprins parcă dintr-o poveste, Minjin fiind prințesa. Păcat totuși că Minho nu era prințul potrivit pentru ea.

"Sung." a auzit o voce feminină din spatele ei, care a făcut-o să tresară. S-a întors, iar când a recunoscut-o, a înțepenit. Ce făcea ea aici?

"Mae? Ce faci tu aici?" a întrebat-o fata.

"E partenera mea." a apărut dintr-o dată Chul lângă ea.

Sung își muta privirea de la unul la altul. Înghițea în sec, fără să știe ce să zică. Își reamintise cum o răpise Chul acum ceva timp, doar din cauză că a văzut-o pe Mae lângă Jungkook. Nu-i plăcea prezența lui aici, adică putea oricând să se întoarcă împotriva lui Jungkook din nou, dar până la urmă e fratele lui Minho, deci trebuie să fie alături de el când o să urce la altar.... sau mai bine zis dacă o să urce, deoarece Jungkook o să-i zică totul lui Minjin dacă nu o va face ea curând.

"Sung, m-am întors, mergem?" și-a făcut Minjin apariția exact la timp, salvând-o de acolo.

Cele două au plecat spre piscină, Sung simțindu-le privirile ucigătoare ale celor doi ațintindu-i ceafa.

×

Minjin stătea întinsă pe colac, plutind deasupra apei, ochelarii de soare stându-i pe nas în timp ce razele soarelui îi gâdilau pielea. Sung stătea pe marginea apei, sub o umbrelă, nu-i plăcea să se bronzeze, voia să-și mențină pielea albă și palidă.

"Trebuie să vorbim." a început Sung, atrăgându-i atenția fetei din apă. "Despre relația ta cu Minho." a spus ea, apoi Minjin a coborât din colac, atingând fundul apei, aceasta ajugându-i până la gât, în timp ce se deplasa încet, ajungând în dreptul lui Sung.

"Cum ar fi? Ești curioasă să aflii ce o să se întâmple după nuntă?" a spus Minjin, fiind cuprinsă de entuziasm.

"Nu, defapt-"

"Păi avem de când să facem un copil cât de curând, adică vreau să fiu o mamă tânără când copilul meu o să ajungă în liceu, ca să fiu și eu la modă." s-a băgat Minjin peste Sung, fără să o lase să zică ce are de zis.

Sung tăcea și doar asculta, oftând. Știa că ce voia să-i zică avea să-i distrugă toate visele și dorințele, observa cât de bucuroasă e când vorbește de el și nu putea să-i ia asta, chiar dacă era necesar.

"Mă bucur pentru tine." a spus ea, tonul vocii ei fiind unul încet.

Minjin i-a zâmbit în timp ce ieșea din apă și își înconjura prosopul în jurul taliei ei mici.

Timp de câtve ore, piscina a fost doar a lor, nimeni nu trecea pe acolo, doar sunetul vocilor lor se auzea, însă acum, Minjin trebuia să plece ca să termine pregătirile pentru nuntă, aceasta având loc peste câteva zile.

Sung a rămas singură, soarele stigându-se în ocean, în timp ce luna se ridica deasupra cerului gol, fără nori, lumina puternică a acesteia reflectând ca o oglindă în apa piscinei. Mișcându-și picioarele în apă, Sung blura copia perfectă a lunii reflectată în fața ei. Fata era pierdută printre gânduri, încercând să le alunge pe cele rele și să-și aducă înapoi zâmbetul de mult pierdut, zâmbetul pe care îl are atunci când îl privește pe Jungkook. Încet, încet, reușea să-și accepte adevăratele sentimente. Inima ei chiar că bătea pentru băiatul care o salvase de multe ori de la pericol.

S-a ridicat în picioare, ștergându-și picioarele umede, apoi a ocolit piscina, voind să se întoarcă înapoi în cameră, însă s-a lovit de o figură înaltă, pierzându-și echilibrul și aproape căzând în piscină. Din fericire, băiatul din fața ei a prins-o de talie la timp și a adus-o înapoi pe două picioare.

"Ce faci tu aici?" l-a întrebat fata, evitându-i privirea, în timp ce corpul lui era lipit de al ei.

"Trebuia să te văd." a spus el, o urmă de tristețe apărându-i în voce.

"Mă vezi zilnic Minho... și nu cumva trebuie să o ajuți pe Minjin cu pregătirile de nuntă? O lași să le facă singură din nou?" a spus ea, încruntându-se.

"Știu că toți mă vedeți ca pe un nesimțit, dar dacă eram cu adevărat unul, îi frângeam lui Minjin inima de mult și îi spuneam că nu vreau să mă căsătoresc cu ea!"

"Mai bine așa decât să alergi după mine când ști că nu te mai vreau!" a spus ea și l-a împins, trecând pe lângă el.

"M-ai vrut cândva, adică am fost împreună multă vreme pe la spatele ei... știu că nu a fost bine, dar ne-am iubit." a spus el, făcând-o pe Sung să se oprească din mers.

"Ce e trecut, rămâne în trecut, construiește-ți viitorul Minho și nu mai plânge după ce ai pierdut." a spus ea, apoi a dispărut din raza lui.

Acesta a oftat și și-a lăsat fața între palme. Avea dreptate, trebuia să se oprească din a mai alerga după ea, era clar că nu mai era nimic posibil între cei doi. Avea de gând să se gândească acum, ori să se despartă de Minjin, ori să încerce să o iubească cum o făcea cândva.

Din umbra palmierilor ce se aflau la tot pasul, a ieșit o fată cu părul brunet, care auzise totul. Un rânjet plin se satisfacție îi decora fața în timp își lingea buzele cu lăcomie. Era Mae.

×