✔S I N N E R: What if there was another beginning? | jjk. (Vol. 2)

Capitolul 1

×

Două ciocănituri s-au auzit la ușă. Sung s-a dus să deschidă, învârtind de clanță ca mai apoi să fie întâmpinată de prietena ei cea mai bună, Minjin, fiind îmbrăcată elegant ca de fiecare dată. 

Purta o fustă mulată până la genunchi, neagră, o cămașă largă, împreună cu o blană și niște cizme cu toc, nu foarte înalte. Bineînțeles că machiajul ei era pus la punct, făcând-o să arate superb.

"Minjin? Ce te aduce pe aici?" a întrebat Sung, poftind-o înăuntru.

Aceasta a intrat de grabă și i-a întins mâna. Pe degetul ei inelar se afla un inel cu diamant, care probabil era foarte scump.

"M-a cerut! Minho m-a cerut în căsătorie!" a strigat ea fericită și a luat-o pe Sung în brațe.

Aceasta era fericită pentru ea, dar în același timp și foarte confuză. Avuse o impresie ciudată cum că ei s-ar fi despărțit în liceu, dar probabil era doar șocată.

"Mă bucur pentru voi." i-a spus ea cu zâmbetul pe buze.

"Și mai trebuie să-ți dau o veste, nu una foarte plăcută." a spus Minjin, luând loc pe canapea.

"Ce s-a întâmplat?"

"Nu mai poți sta în apartamentul acesta." a început ea, iar Sung și-a schimbat expresia brusc. Cum adică nu mai poate sta aici? "Nu te mai pot ajuta cu banii, trebuie să începi să muncești, Sung!"

"M-ai ajutat cu banii?" a întrebat ea confuză. Parcă nu mai ținea minte nimic, se simțea de parcă s-ar fi trezit într-un viitor în care nu mai trăise până acum.

"Te simți bine? Mă întrebi niște lucruri ciudate, adică stai în apartamentul meu de mai bine de cinci ani." i-a spus Minjin, iar atunci ea își amintise.

Se mutase în apartamentul ei, deoarece părinții ei au zis că dacă nu-și găsește un loc de muncă, o să o dea afară din casă și chiar asta s-a și întâmplat. De atunci, a fost sprijinită de Minjin, care e multi milionară și deține unul dintre cele mai mari hoteluri din Seul, împreună cu fratele ei Jungkook, care nu prea se implică în afacerea familiei.

"Ah, da, ai dreptate, scuze, sunt cu capul în nori de dimineață, nu-mi amintesc mai nimic din toată viața mea, adică doar vag." i-a spus ea, lăsându-și capul în pământ.

"Ar trebui să mergi la doctor, nu sună bine." a spus Minjin, iar aceasta a dat din cap.

"Bine, dar dacă nu mai pot sta aici, unde o să merg?" a întrebat-o Sung pe Minjin.

"Uite Sung, eu chiar vreau să te ajut, dar eu și Minho vindem apartamentul acesta. Poți să stai cu noi câteva luni, până ne căsătorim, dar doar atât."

"Până când trebuie să-mi strâng lucrurile?"

"Până mâine dimineață." a spus ea și s-a ridicat, îndreptându-se spre ușă. Sung s-a dus cu ea ca să o conducă afară.

"Nu-ți face griji, o să găsim o soluție." a spus Minjin în timp ce-și ținea mâna pe umărul ei.

După ce aceasta a plecat, Sung s-a aruncat în pat și a privit în gol tavanul. Nu mai suporta modul cum se simțea, parcă ceva din ea lipsea, ceva nu era cum trebuie, lucrurile erau diferite.

Și-a luat telefonul și și-a făcut o programare la doctor. Poate înnebunea, era posibil, adică toată viața ei a fost singură, poate din cauza asta se simțea așa, singurătatea o ucidea.

Și-a scos valizele și a început să-și împacheteze lucrurile, căutând o soluție. Nu putea sta la Minjin pe vecie, trebuia să-și găsească de lucru, ca să-și poată continua viața. Ea mereu își dorise să ajungă profesoară, dar nu avea studii suficiente, după ce a terminat liceul, a lăsat-o mai moale cu învățătura la facultate, iar asta a adus-o unde este astăzi.