✔S I N N E R: What if there was another beginning? | jjk. (Vol. 2)

Capitolul 13

×

Sung încerca să se ridice de pe jos, împingându-se de mâini. Jungkook sărise să o ajute, examinându-i fața și rănile.

"Nu te-ai săturat să mă tot salvezi?" a întrebat ea, încercând să zâmbească, dar îi era greu, din moment ce avea fața umflată. 

"Shh, nu mai vorbi, trebuie să ajungem la spital." a spus el și și-a pus degetul pe buzele ei, apoi și-a plasat mâinile pe ea în așa fel încât să o ia în brațe.

"Nu e nevoie să mergem la spital, sunt bine." a spus ea, în timp ce Jungkook s-a oprit ca să o privească.

"Dar-"

"Te rog, du-mă la apartament." l-a întrerupt ea, iar Jungkook a oftat.

A făcut așa cum a vrut ea, chiar dacă nu era o decizie potrivită. Starea ei era destul de rea și avea nevoie de îngrijire.

A ajuns la apartament, a deschis ușa cu greu, având-o în brațe, apoi s-a dus în dormitor și a întins-o pe pat.

"Mersi." a spus ea, iar el i-a aruncat un zâmbet slab.

"Trebuia să vin după tine." a mormăit el.

"E în regulă, Jungkook, nu e vina ta, acel bărbat ar fi venit după mine oricum..." a spus ea, încercând să-și potolească durerea de cap.

"Ce vrei să spui?"

"Mi-a spus." a început ea, simțindu-și ploapele din ce în ce mai grele. Până la urmă cred că a fost o idee proastă că nu a mers la spital, deoarece simțea cum se pierde ușor, căzând într-un somn adânc. "Că a fost plătit ca să-mi facă asta." a apucat ea să spună ultimele cuvinte înainte să leșine.

S-a trezit în întuneric, fiind înconjurată de nimic. A clipit de câteva ori, apoi a fost orbită de lumina lunii. Se afla într-un cort, sub o stâncă, în timp ce afară era furtună. Stătea și privea prin deschizătura cortului cum vântul bate cu putere, suflând frunzele copacilor. S-a uitat în dreapta ei și a dat de Jungkook, stând întins lângă ea și dormind. S-a lăsat pe suprafața moale, focusându-și privirea asupra lui. Dormea pașnic, ca un copil mic. Nu s-a putut abține și i-a atins fața cu mâinile ei reci. La contactul cu pielea lui, ochii lui s-a deschis, dând de ai ei. Au stat o vreme așa, doar privindu-se, până ce el și-a deschis gura.

"Îmi e dor de asta, îmi e dor de noi." a spus el, apoi totul a dispărut într-o clipă.

×

A deschis ochii, iar acum se afla într-o cameră de spital. Aparent a fost doar un vis. S-a ridicat în fund și a privit împrejur. Și-a trecut degetele peste față, simțind bandajele ce-i acăpereau fața umflată. S-a ridicat ușor în picioare, fiind surprinsă de faptul că putea merge. S-a apropiat de ușă, care era întredeschisă și și-a strecurat capul mic. L-a observat pe Jungkook, vorbind cu doctorul, privirea lui căzând pe ea imediat ce fata deschise larg ușa.

A fugit imediat la ea, ignorând faptul că doctorul vorbea cu el. Lui îi păsa de ea, doar de ea și de starea ei. 

"Te-ai trezit!" a spus el, luând-o în brațe și strângând-o tare.

Fata i-a răspuns la îmbrățișare, zâmbind și răsuflând ușurată. Cumva el îi oferea comfort.

"Cât am dormit?" l-a întrebat ea după ce s-a tras din îmbrățișare.

"Trei zile." a zis el, iar apoi a apărut doctorul care i-a spus să se pună înapoi în pat.

La scurt timp, în cameră a apărut Minjin, urmată de Minho, care doar stătea în tocul ușii, cu frică de Jungkook, care nu voia ca el să facă un pas mai aproape de ea.

"Cine ți-a făcut asta?" a întrebat Minjin cu lacrimi în ochi.

"Sunt bine, nu te îngrijora." a spus Sung, ștergându-i lacrimile prietenei ei cele mai bune.

"Sung!" s-a auzit o voce, apoi toți și-au întors capul înspre fata care l-a împins pe Minho din ușă și a trecut de el fără ca măcar să-și ceară scuze. "Am auzit ce s-a întâmplat, săraca de tine, cred că a fost oribil!" a spus fata pe care Sung a recunoscut-o ca fiind Mae, apoi s-a apropiat de patul în care stătea și i-a dat un buchet de flori.

Sung s-a încruntat, ce făcea ea aici? Nici măcar nu sunt prietene sau ceva.

"Ce faci tu aici?" a întrebat Jungkook ofticat.

"Oh, păi e angajata ta, așa că am zis să-i fac o vizită din moment ce eram prin zonă." a spus ea și i-a zâmbit.

Jungkook o privea cu suspiciune, știa că minte, avea alt scop pentru care era aici.

"Putem vorbi puțin afară, singuri?" a întrebat-o Jungkook, iar ea a dat din cap în timp ce ieșeau din cameră.

Sung îi privea cum pleacă, oftând ușor. Dintr-un motiv sau altul, nu-i plăcea să o vadă lângă el.

Jungkook a tras-o pe Mae într-un colț în care nu erau multe persoane, ca nimeni să nu le audă conversația.

"Pe bune acum, ce cauți aici?" a întrebat-o el, ridicând o sprânceană.

"Nu e clar? Am venit pentru tine." a început ea, fluturându-și genele și zâmbind, în timp ce-și punea mâna pe brațul lui musculos. "Îmi e dor de nopțile petrecute cu tine." a zis ea, apropiându-se de el, dar acesta s-a tras, dându-i jos mâna și privind-o fără pic de interes.

Mae a răs în amuzament. "Ca să vezi, e adevărat ce am auzit, chiar ești împreună cu ea."

"Doar pentru că te refuz ești de așa de sigură?"

"Dragule, tu nu ai refuzat astfel de propuneri niciodată." a spus ea, iar el a înghițit în sec, rămânând tăcut.

"Ce vrei?" a spart el liniștea după scurt timp.

"Desparte-te de ea, ori o să-ți stric afacerea." a spus el.

"Doar întoarce-te la Chul și lasă-mă în pace."

"Chul e un nebun, are o obsesie, de ce l-aș vrea pe el când exiști tu?" a spus ea, iar Jungkook a început să se încrunte.

"Te te auzi ce vorbșeti? Și tu ai o obsesie asupra mea, ești exact ca el." a spus el și s-a întors, gata să plece din fața ei.

"De ce vrei să riști totul pentru o fată pe care doar o folosești ca să nu te pună părinții tăi să te căsătorești?" a spus ea, iar Jungkook s-a oprit brusc.

"Pentru că fata asta are ceva ce tu nu o să ai niciodată." a spus el, apoi și-a întors privirea către ea.

"Cum ar fi?" a întrebat ea cu aroganță.

"Inima mea." a răspuns el, iar apoi s-a întors în cameră, lăsând-o pe Mae singură.

×