Watch my world burn// sfaturi

Evs și iubirea ei ieșită din comun pentru antagoniști

Mereu am fost atrasă, inexplicabil, de personajele negative. Niciodată nu am înțeles de ce anume.

Când eram mică, ma uitam la desenele animate și ma întrebam: "Oare cum ar fi dacă personajele negative ar câștiga vreodată?". Suntem învățați de mici că binele e cel mai important și că, până la urmă, acesta câștigă mereu. Așa că, bineînțeles, nu ar trebuii să punem accent pe personajele negative, așa-i?

Nu. Nu e așa. După părerea mea, importanța conturării unui antagonist este la fel de ridicată precum importanța conturării protagonistului, sau, de fapt, al oricărui alt personaj al cărții.

Pentru a face un antagonist cât mai reușit și realist, am aici câteva sfaturi pe care nu le va urma nimeni dar e ok:

1. Fă-ți personajul să creadă că ceea ce face este bine, și să considere că protagonistul este cel care face rău

Să fim serioși acum. Cine ar face lucruri pe care le consideră rele și să fie catastrofale fără a fi obligat? Fă-ți personajul să creadă că face ce este bine pentru toată lumea. Și să fie și încăpățânat pe aceeași idee. Thanos din MCU e un exemplu perfect: Crede că ajută pe toată lumea cu ce face, deși pentru protagoniști este total nebunesc.

2. Dacă personajul nu crede că ceea ce face este corect, trebuie să îi dai un motiv plauzibil pentru care face lucrurile acelea.

Poate fi forțat de cineva care îl amenință să facă asta, cineva cu putere, bani, sau care poate să îi facă lui sau apropiaților săi rău; Poate fi pur si simplu din sete de sânge, sadicism, și de toate, deși, atunci clar trebuie să îți faci personajul în ultimul hal de crud și sadic, fără suflet; sau personajul ar putea face asta pentru a atrage atenția cuiva: Spre exemplu, un adolescent normal ar putea începe să fumeze, să bea, să intre în probleme și să se bată pentru a le atrage atenția părinților lui care sunt mereu ocupați și nu au timp de el.

3. Nu îți face personajul complet rău.

Deși se poate, cum am zis mai înainte, să faci un personaj incredibil de citric și de oribil. Însă trebuie să îi găsești niște puncte, psihic, slabe: Poate fi rău încontinuu, dar să se inmoaie când vede o fotografie cu fiica lui moartă, sau când vede ceva din copilăria sa. Și asta se aplică si cu personajele nu atât de dure. Ar trebuii să fie un personaj bun câte o dată, poate cu milă față de cei mai slabi. Nimeni nu e în totalitate bun sau rău.

4. Un backstory interesant mereu face un personaj mai bun

Eu, personal, iubesc antagoniștii cu un backstory trist: Antagoniștii aceia carora, cel mai bine, după morțile lor, li se dezvăluie poveștile care te fac să înțelegi de ce personajul era în modul în care era, care te fac să îți fie milă, să îți pară rău, de ei.

5. Fă-l să fie inteligent și greu de învins.

Se presupune că antagoniștii sunt motivele pentru care toată acțiunea are loc, așa că, cel mai bine, mai ales dacă vrei să faci o serie de cărți, să fie cât se poate de puternic și inteligent: Să fie mereu cu un pas în fața protagonistului, să aibe planuri complexe și bine gândite, să aibă, eventual, mulți bani și multă putere. Și ar fi perfect să fie maestru al minciunilor și al morții false teatrale, dar acestea depind de voi.

6. Să rămână până la sfârșit personaje negative.

Normal, sunt și unele cazuri în care antagonistul realizează că a greșit și merge de partea protagonistului, însă, este nevoie de un personaj și mai rău, și mai mare, contra căruia să lupte împreună, pentru ar avea sens. Dar nu e deloc interesantă o poveste care se termină cu șeful șefilor malefici devenind băiat bun.

7. Încearcă să faci cititorii să simpatizeze cu el la un moment dat.

Fă niște scene care să îi arate partea mai slabă, care să îi facă pe cei care citesc, pentru măcar puțin timp, să fie de partea celor răi. Lasă un impact foarte puternic în inima cititorilor.

8. Întâi, fă-l să fie "prieten" cu protagonistul

Aceasta e mai mult doar o idee, nu un sfat, căci nu prea e așa important. Antagonistul principal probabil ar trebuii să fie 'băiatul rău' de la început, însă niște antagoniști secundari — poate și doar unul singur — care erau prieteni cu protagonistul/protagoniștii, mai ales prieteni buni, ar adăuga un strop de nesiguranță și imprevizibilitate la cartea ta.

9. Ține firul personalității lui pe tot parcursul cărții/cărților

Nu poți să începi o poveste cu antagonistul fiind cel mai crud om (sau altceva) din toate cele nouă lumi, și apoi, pe parcurs să fie milostiv, apoi la final să subliniezi faptul că vai, au reușit să îl învingă pe cea mai crudă ființă posibilă.

10. Dacă este o serie de cărți, gândește-te de la început câte anume vor fi, și în fiecare carte, fă câte un antagonist pe care să îl învingă la final, și să devină din ce în ce mai greu de învins până când ajung la ultima carte.

Și, ultimul, din ultima carte, să fie cel mai greu de învins. Ideal ar fi ca toți cei din cărțile de înainte să fi fost niște minioni de al ultimului antagonist.

.

.

.

        A villian is just a hero whose story hasn't been told.

.

.

.

Șiii, cam atât a fost cu sfaturile: Sper că v-am ajutat cu ceva, și că nu am scris vreo tâmpenie.

Byeee <3

                  ~Evs~