Watch my world burn// sfaturi

Gabi la o bucată de noapte visează la săruturi

Da, normal că, odată ce wattpad-ul a devenit un pustiul și Gabi e insomniacă, s-a pus pe scris sfaturi pentru uceniceii ei, că de ce să nu o faci în loc să dormi ca oamenii normali?

Răspunsul e simplu: Gabi nu vrea să doarmă, chiar de arată ca o stafie albă cu două borcane cercănate sub ochi. Mai pe scurt, tipicul zombie nedormit, dar ce să faci.

Și ce să va sfătuiască emaptica Gabi la miezul nopții? Să dormiți dulce, presupun, dar nu e o opțiune, deci hai să vorbim despre- pauză de suspans- săruturi.

Hehe, au început să-ți tremure mâinile și să simți ceva în stomac- nu, nu e de la brânza de aseară. Ești doar curios.

Deși e atât complicat să descrii ceva atât de intens, de vital, de unic, încearcă. Totul vine prin muncă.

Ușor de spus, greu de făcut zici? Adevărat. E greu, dar e posibil.

Uite, scrie așa, de parcă tu ai fi personajul principal. Contopește-te cu ființa lui și scrie. Scrie tot ce simți, cum simți, cât simți, unde simți. Absolut tot. De la tremurul ușor din buze până la mâncărimea din încălțăminte, de la fiorul ăla prostesc de pe piele până la repugnare și atipatie. TOOOOOOOOOOOTUUUUUL.

Iubirea e imposibil de descris, strigi tu, cu telefonul în mână si înfulecând o capră? Greșești. Iubirea e un sentimele la fel ca toate celelalte, mai complex, dar sentiment. Profileaz-o cum o faci cu frica, uitarea, răzbunarea, foamea, setea etc.

Începe prin a descrie anturajul, tot ce îi influențează, bătăile de inimă, respirațiile, tot, apoi avansează puțin câte puțin.

Deci nu grăbi acțiunea, nu îi apropia brusc. E ireal. Oamenii nu se văd prima dată în ochi și apoi sa ascund după colț să se sărute. Lasă-i să se soarbă din priviri, să se respingă, să plângă, să râdă, să facă orice! Doar. Nu-i. Grăbi.

Chiar de-s o plăsmuire a fanteziei tale, sunt și ele persoane. Vii. Cu sentimente. Cu remușcări. De ce să nu se bucure și ei de un sărut omenesc?

Fă-i să regrete pentru că nu s-au stăpânit. Să se judece. Să se distrugă. Să zâmbească. Să devină confuzi! Fă-i umani. Mai umani decât umani!

Dă-le tot ce ai vrea tu să primești, traiește-le viața și permite-le să perceapă lumea prin ochii tăi. Doar dacă nu au corp și o zi de naștere stabilită de Univers nu înseamnă că nu există. Tu doar exiști, deci și ele împreună cu tine.

Să nu va fie fie frică să descrieți mirosuri, voci, tăceri, mișcări, lacrimi. Asta conferă unui sărut estetetică și realitate, nu doar cuvintele buze sau iubire.

Florica îl sărută pe Căprar. E destul? Nu prea cred.

Florica se ridică pe degete și își unește buzele cu cele alea căprarului. Ce pot să zic, e muuult mai bine, dar oricum îi lipsește ceva.

Vântul îi bătea liniștit din spate, de parcă împingea bobocul minion cu ochi căprui în brațele subțiri ale Căprarului. Era confuză, dar simțea că, fără el, nu mai poate respira. Îl voia alături. Alături de ea, de copiii ei, de viața ei. El era viața ei.

Făcu un pas, iar bărbatul înalt începu a tremura subit, dar era a atras ca de un câmp magnetic de buzele ei cărnoase. O privea pierdut în deșerturile cafenii ale irișilor ei.

O mână ce părea mai mult o crenguță îi atinse brațul, pentru a se putea ridica pe degete. Mirosea a mare. A o mare de stele sparte și lacrimi de zână. A o mare ce-și frângea singură inima de dragul unui om ca el.

Deodată, o împinse violent, ea cutremurându-se ca o floare ruptă și aruncată de soartă.

Deci, concluzia ar fi să nu sărutați niciodată un om cu mintea de conservă.

Dacă serios, lăsați-vă purtați de val. Pierdeți-vă, regăsiți-vă în persoanjele voastre și lăsați-le sa experimenteze ceva atât de intens ca un sărut.