Watch my world burn// sfaturi

Evs vă învață să scrieți romance, începuturi și sfârșituri dar nu chiar

Ok, ok, Lil Gods :)) (Dacă vedeți un capitol început cu 'Lil Gods', să știți că nu are cum să fie decât o singură persoană din acest sfânt grup)

Ce face a voastră Evs în acest capitol? Bineînțeles, face la ce se pricepe cel mai tare: Încearcă să învețe oamenii să scrie romance dar nu îi iese și se abate de la subiect. O să încerc să rămân prinsă pe ideea de romance, și încă alte mici lucruri, totuși. Oricum, asta decideți voi mai pe parcursul acestei mici părticele a cărții.

Niciodată nu am avut-o cu începuturile. Sigur, e ușor să scrii povestea, dacă ai în gând idei și în suflet înspirație, dar să începi ceva? Probabil că este mai greu decât să închei ceva. Sau este egal de dificil. Dacă fac un început prea clișeic? Dacă nu are sens? Dar cum îl fac? Dacă nu am inspirație? Păi, îți zic eu: Într-adevăr, un început cât mai original dă cititorul pe spate din prima și rămâne impresionat pe tot parcursul următoarelor...Cinci capitole? Oricum, diferă de la numărul paginilor per capitol, și de la creativitatea începutului, și, dacă ai un sfârșit interesant, cititorul va închide cartea și va regreta că s-a terminat. Dar, ca să vă ajut eu cu asta, ar trebuii:

1. Să te chinui cât mai mult la început și încheiere: Prima poate influiența foarte mult interesul oamenilor, și ultima poate influiența serios părerea finală despre cartea ta:

Dacă nu încerci măcar să faci ceva interesant, cititorii — depinde cât sunt de perceptivi — vor zice ori că nu dai doi bani pe rezultatul cărții, ori pur și simplu vor trece fără să fie marcați mai departe, sau vor închide cartea fără pic de interes. Acum pun întrebarea: Ai prefera să ai o carte scrisă cu ușurință care să nu facă diferență printre altele în bibliotecă sau să ai o carte scrisa cu dificultate care are un loc important în sufletele fiecărei persoane care are ocazia să o citească? Alegerea e a ta

2. Să nu încerci să respecți un tipar

Cum am mai zis, cititorii vor ceva unic, de care nu au mai citit altundeva. Și sunt foarte multe formate prin care unul ar putea să înceapă și să termine o carte, spre exemplu:

<<În prolog, să fie vorba despre unul dintre personajele secundare ale cărții, iar numele protagonostului să fie ultimele cuvinte ale prologului>>

<<Începerea cu ceva poetic, filozofic, nu va înceta vreodată să uimească lumea: Poți să începi cartea cu o vorbă despre planete și spațiu, și mai târziu să ajungă la o poveste despre un adolescent cu handicap sau ceva>>

<<Nu ai putea să scoți din considerare și ideea de a face ceva mai întâlnit, cum ar fi: Începutul cu un personaj în sala lui de clasă, sau, cu el tocmai trezindu-se>>

<<Sfârșitul ar putea să fie un spin-off și el, ca prologul: Să fie despre unul din personaje; Să fie despre înmormântarea vreunui personaj; să fie despre ce vrei, doar să nu fie despre protagonist>>

<<Sfârșitul ar putea fi o întorsătură de situație, și poate lăsa un cliffhanger foarte puternic, în caz că vrei o serie de mai multe cărți>>

<<Sfârșitul poate, la rândul lui, să fie ceva clișeic cu 'Și totul a fost bine'. Ideal ar fi să fie pentru o carte din interiorul unei serii, și următoarea să înceapă cu 'Sau poate că nu'>>

Bineînțeles, acestea sunt doar unele din idei. Cerurile sunt limitele.

3. Să nu începi cu 'Bună, mă cheama... Și am ... Ani'

Să fim serioși: Când o carte începe cu 'Bună, mă cheamă Georgica și am șaizeci și nouă de ani, sunt din Ferentari și astăzi am pățit cea mai ciudata chestie', deja vă pierdeți interesul. De aceea, vă sfătuiesc, orice ar fi, să nu începeți astfel. Dă impresia că nu sunteți profesioniști și că totul va fi plictisitor. De acord?

OKKKK. Evs chiar s-a abatat de la subiect. Oricum, acum urmează să spun și despre ideea propriu-zisă a capitolului, pe care am avut-o când m-am apucat de scris: Romance

Eu, personal, am început să scriu din plictiseală lucruri siropoase, și cumva a ajuns să fie 'chestia mea' (cică pentru că am o carte romance. Apăi am și două ff-uri și o carte fantasy pe profil-). Așa că, de ce să nu încerc să scriu despre asta aici?

În primul rând, dacă ai avut vreodată vreun crush, măcar cel mai micuț crush posibil pe cineva: Nu doar o atracție doar, totuși. Sentimente. Cele care te fac să te simți penibil, dar totuși te bucură pentru că dacă simți, știi că ești în viață până la urmă, știi măcar puțin din modul în care nasul, împreună cu obrajii, ți se umplă cu roseață caldă, făcându-te să roșești; din felul ciudat în care îți bate inima, de parcă nu a mai bătut așa până atunci; din felul în care sufletul îți arde, lăsându-ți corpul moale; și din felul în care îți vine să te bâlbâi incontrolabil de față cu acea persoană.

Așa că, de ce nu ai încerca să explici asta? Să explici cât mai detaliat tot ce simte protagonistul atunci când e față în față cu persoana de care îi place. De obicei e mult mai ușor când ai un crush imens în viața reala și te gândești la el/ea în timp ce scrii, și cuvintele îți ies pe tastatură de parcă nu se pot oprii.

Alte sfaturi? Dacă vrei să explici o relație gay sau lesbiană, încearcă să faci măcar pe unul dintre cele două personaje — pentru realism, nu de alta — să fie înfricoșat, măcar prima dată, de faptul că ar putea fi judecat din cauza persoanei pe care o iubește. Sau, ai putea la fel de bine, să faci, tot pentru realism, un personaj gay/lesbi și să aiba crush pe un personaj hetero și, bineînțeles, personajul hetero să nu îl placă înapoi și să îl respingă, sau să nu îl placă, și să fie buni prieteni, și să fie împreună cu el de frică că o să se supere dacă nu.

Următorul sfat: Ai putea să faci relații cât mai complexe și realiste, cu certuri, împăcări, respect reciproc (dacă nu cumva e carte istorică. Dacă e istorică, judecând după modul în care femeile erau tratate în trecut, și pentru a fi realist, este de înțeles ca bărbatul să fie ăla 'important', căci aceasta era mentalitatea celor din trecut). Și încercați să nu faceți să fie despre prima iubire a cuiva, și după să fie impreună cu persoana aia până la adânci bătrâneți. Nu e deloc credibil.

Următorul și ultimul (momentan) ar fi să nu faceți personaje care să se iubească la prima vedere. Lăsați personajele să se cunoască de mici, sau să se cunoască măcar de câteva luni, pentru a lăsa iubirea să înflorească în ei.

Și, cam atâta cu acest capitol. Este 09:33 și scriu de pe la vreo 08:15 și scriu de prea mult timp și nu știu cum am stat locului atâta. Oricum, pe data viitoare, Lil Gods!❤

                      ~Evs~