O vara de neuitat

Alex

~Alex~

Eram legat cu o frânghie de un copac , era aproape dimineața. Știam eu ca nu trebuia sa am încredere in niște Țărani , ce naiva e fata asta. M-am uitat in jur si m-am mișcat puțin in asa fel sa-mi cada cutitul de rezerva dintr-un buzunar , mi-am sprijinit picioarele de copac acum fiind cu capul in jos si m-am dezlegat .

Acum , singura problema este unde se afla Nicolle.

- Nick ? Unde esti ? Hai răspunde!

Nimic , am înaintat pe o poteca undeva printre tufisuri , ieșind din pădure. Am zărit la câțiva pași o cabana , probabil ca acolo e.

Am bătut la ușa si nimeni nu a răspuns , asa ca am intrat . Mi-am scos arma încet de la spate si am început sa explorez zona .

Era o canapea mica , sticle de bere peste tot , mâncare stătută , praf si televizorul era dat la volum maxim , fiind o telenovela de prost gust .

Am continuat sa merg, pana cand am vazut o ușa mica in fata , am deschis-o încet si m-am inrosit de furie cand am auzit un tipat , acel tipat al unei voci dulci si firave , al fetei mele.

- nu ! Lăsa-ma! Cineva ! Va rog ! Plângea printre cuvinte

- degeaba te zbati fetițo ! Nu te aude nimeni ! Acum , sa vedem ce facem noi cu acesta Fata draguta?

- da , oare ce sa facem ? O alta voce se auzi.

Erau cei doi Țărani care ne-au adus pana aici . Am coborât încet treptele , astfel având acces sa vad ce se întâmpla.

Am fost rănit sa o vad pe Nicolle , cu mâinile prinse in sus cu o frânghie , ea fiind in genunchi , plansa , si atinsa pe fata de jagosii aia . Am luat foc , simteam cum adrenalina crescuse in mine , mai mult ca niciodată . O sa-i omor !

- nu ma mai atinge ! Nu ,lăsa-ma in pace !

- hai sa vedem ce ascunde sub haine , eu zic !

- hei , psihopat bolnav ! Am sărit bara de la scări aterizând perfect cu arma îndreptată spre cei doi. Acum chiar ca o sa regretați , ca v-ați atins de Fata mea !

I-am nimerit pe amândoi in picior , căzând la pământ , am tras doua scaune si i-am legat de ele. Atenția mi-a fost căpătată de Nicolle

- Alex ! A tipat printre suspine.

- esti bine ? Te rog uita-te la mine. O dezlegam , in timp ce o raza de soare pătrunse in încăpere si ii lumina fata , perfecta si ochii roșii de la plâns.

- Alex! Era tot ce putea spune. Am luat-o pe sus in stilul miresei , ea punând mâinile pe pieptul meu , urcând spre gât cu Mișcări mici . Am întins-o pe canapea si i-am dat parul din ochi , acum nu ma puteam satura sa o privesc . Fata ei ovala , cu un aspect tropical de la bronzul căpătat , era inundata in lacrimi. Am sters-o cu geaca mea si i-am soptit la ureche sa se odihneasca , pentru ca am eu grija de ea . In momentul următor ea a adormit , ia toată furia mea era concentrata de cei doi in pricina .

Am coborât treptele intr-un ritm alert .

Mi-am pus geaca de un alt scaun si am scos cutitul mic pentru tortura tradatorilor .

- acum chiar ca o sa va para rău .

Am conturat pe abdomenul fiecăruia cu cutitul , încet si adânc , semnul grupului meu , un dragon . Am vrut sa simtă durere si Suferința , la fiecare pas. Apoi am început , sa-i lovesc încontinuu, gândindu-ma la ce s-ar fi putut întâmpla daca nu ajungeam la timp . Nu m-as fi iertat niciodată .

Cand ultimul răsuflu a ieșit din ei , am continuat sa-i lovesc cu brutalitate .

Câteva lacrimi si-au facut loc , simțindu-se regretul in mine si anumite sentimente necunoscute.

- Ce se întâmpla ?! Am tipat si am izbucnit intr-o furie completa începând sa lovesc cadavrele cu cutitul , sânge tasnind peste tot si patându-ma.

- Alex ? Vocea timida a lui Nicolle se auzi. O atingere firava de umărul meu , imi electrocuta toate Simturile. Cum poate sa trezească toate astea in mine ? Cum ma poate calma atât de ușor ? Este Ok. A soptit .

- sa nu mai pleci de langa mine ! Niciodată ! Am împins-o in perete cu toată forța , ea impietrind mi-am pus mâinile in jurul capului ei , fiind o distanță foarte mica între noi. Mi-am pus capul in parul ei , simțindu-i aroma . M-am apropiat de urechea ei , ne-am înțeles? Am întrebat apăsat , lăsându-mi toată forța in peretele ăla , cu un pumn.

- D..da...a suspinat încet , punându-si mâinile in jurul gâtului meu.

- hai sa plecam de aici.

- D..dar?

- ce ?

- c..cada..cadavrele...a spus speriata. Atunci am realizat ce am facut. Eram tot plin de sânge , in jur erau bucatele de om peste tot si sânge , nu ca nu as fi obișnuit cu o astfel de imagine , dar nu voiam sa o las pe Nicolle sa fie afectată de toate astea.

Mi-am întors privirea din nou spre ea , iar ea nu își lua ochii de la cadavre , era rănită, fata ei schița teama , apoi s-a uitat la mine si s-a schimbat .

Sunt sigur ca ma vede ca un monstru. Dar , nu , avea acea fata ce transmitea siguranță. Ma simt bine , ea este îngerul meu .

- du-te sus si așteaptă-ma in masina !

- si ?

- du-te! Am spus rece , dându-i drumul.