The bully

6

~Ryan~

Mă trezesc din cauza faptului că auzisem asistenta tipând. Mă ridic încet și mă uit prin jur, nu era nimeni în afară de asistentă. Era supărată și încruntată.

"Umm..." (eu) spun atrăgându-i atenția

"Hm? Oh, scuze dacă te-am trezit" (asistenta) spune venind spre mine

"Nu e nici o problemă" (eu)

"Cum te mai simți?" (asistenta) spune examinându-mi blând gâtul.

"Mă simt mai bine... Cine m-a adus aici?" (eu) întreb puțin nedumerit, totul fiind în ceață după ce amesițem.

"Oh, te-a adus un băiat. Zice că el te-a mușcat dar nu era cu intenția de a te răni. Mai zicea că te place și nu știu eu ce. Chesti de genul" (asistenta)

Rămân puțin mirat, gândindu-mă. Oare să fi fost Tyler cel care ma adus?... Stai o clipă. Cine m-a mușcat. Tyler! Evident că el e. Oare chiar ține la mine?.. Nu cred. Ma violat! ... N-are cum sa țină la mine.

"Um... Ok..pot pleca?" (eu)

"Sigur. Asteaptă să îți dau scrisoare medicală pentru ați motiva dirigintele absențele" (asistenta)

Dau din cap aprobator. După ce asistenta îmi dădu' foaia, am plecat. Mai aveam sportul.

Oftez și mă duc în vestiar pentru a mă schimba în uniforma de sport.

***

E clar. O să mor astăzi. Fix cum intru în vestiar, îl văd pe Tyler. Se pare că facem sportul cu a 12-a.

Trag aer în piept și merg la vestiarul meu (vestiar metalic) unde încep să mă schimb. Tyler se tot uita la mine, vestiarul meu fiind aprope de banca pe care stătea. Spre norocul meu erau și alți elevi de a 12-a in vestiar. Cei din clasa mea erau la oră, eu întârziasem.

"Vino încoa'.." (Tyler) spune puțin încruntat.

Mă uit la el și fac încet un pas în spate.

"Am spus să vii la mine, dacă nu, merg eu la tine!" (Tyler) spune cu aceeași expresie facială.

Stau puțin pe loc apoi merg la el încet și cu teamă. Mă opresc în fața lui, acesta trăgându-mă în poala lui și îmbrățișându-mă strâns. Nu e de-a bine!!!!! O are sculată! Încep să mă zbat încercând să mă ridic, dar acesta mă strânge mai tare și îmi șoptește.

"Nu te mai zbate dacă nu vrei să o faci mai tare decânt e deja.." (Tyler) îmi șoptește la ureche. Mă uit cu, coada ochiului la el și observ că nici el nu se simte confortabil să o aibă așa. Fac cum mi se spune și mă potolesc din a mă zbate.

Mă simțeam atât de ciudat. Toți se uitau la noi. Pun privirea în pământ și roșesc. Deodată bărbia mea e ridicată de o mână. Era un tip c-am de aceași înălțime cu Tyler, avea ochi negrii și părul de un castaniu închis.

"Care e faza cu ăsta mic? Sunte-ți împreună?" (tip)

"De ce ai vrea să știi?" (Tyler)

"Oh păi, e simpatic. Sincer chiar nu mi-ar fi rușine să ies cu el la un suc sau ceva. Eu nu mă feresc din a fii deschis" (tip)

"E al meu!" (Tyler) spune stângându-mă mai tare în brațe, eu scâncind.

"Oh. Deci acum e un obiect. Huh?!" (tip) spune ricând dintr-o sprânceană

"Am spus că e al meu. Și punct. Renunță o dată" (Tyler)

"Si dacă nu vreau?!" (tip)

Tyler mârâie și Stephan cu celălalt amic al lui Tyler întervin.

"A spus să renunți!" (Stephan)

"Are deja semne făcute de el" (celălalt amic)

Acel tip se uită la gâtul meu, încruntându-se și apoi plecă.