*o săptămână mai târziu*

Ora de chimie iar eu mor de tuse și răceală.

"Ryan, ești sigur că nu vrei să mergi la caminet"  (profesoara de chimie)

"Mulțumesc, dar chiar nu este nevoie"  (eu)

"Esti sigur? Uite, dute la cabinet. O să anunț restul cadrelor didactice că nu te simți bine, și în plus ști regulile școli. Nu veni la școală dacă ești bolnav sau te simți rău"  (profesoara). Suspin și afirmat din cap. Are dreptate. Regulile specifică dacă ești bolnav, nu veni la școală.

Îmi adun lucrurile, îmi iau geanta și mă îndrept spre cabinet.

Întru în sala de așteptare și ca să vezi.... De parcă nu se putea mai rău. Pe lângă că era plin și aglomerat, era și Tyler acolo. Și mai era un loc liber, unde alt undeva?! Lângă el. Se pare că nici nu mă observă. Doar se uită în telefon. Suspin și mă uit în jos așezându-mă pe locul liber de lângă el.

Încă ce uită în telefon. Nici nu-mi dă importantă. Hai că asta-i bună! Și vorbesc la propriu. Mă bucur că însfârșit mă lasă în pace.

*dupa 10 minute*

Deodată ușa de la cabinet de deschide și iese o fată.... *șocat*... o fată.....o fată care seamănă cu Tyler!!! Aceași culoare la ochii, aceași culoare la păr! Seamănă identic cu el. La înălțime e mai scundă decat el,dar e ceva normal. Dar totuși, acuș te nimerești că e sora geamănă a lui Tyler.

"Haide, să mergem"   (Tyler) îi spune fetei.

"Da, hai"  (ea) spune tușind. Se pare că e mai răcită decât mine.

Tyler cu acea fată pleacă,eu așteptând la rând în continuare.

°Sora lui Tyler°

°Sora lui Tyler°

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


***

Însfârșit eu urmez la rând.
Intru în cabinet și după vreo 10 minute de examinat, medicul mă diagnostichează cu răceală acută. Sau ceva gen, n-am idee, n-am înțeles. În fine, după ce îmi dă scutirea și "lista de medicamente" pe care să le iau, ies pe ușă și plec cu tot cu ghiozdan. Se pare că timp de o săptămână voi sta acasă.

***

Odată ajuns acasă, mă duc în cameră la mine și mă întind în pat. Deodată intră în cameră William, tatăl meu vitreg.

"Ce cauți acasă la ora asta?"  (William)

"Sunt răcit, m-a trimis profesoara acasă"  (eu)

"..."  (William)

"Dar de parcă ți-ar păsa ție de mine. Sau ce? O să abuzezi din nou de mine. Nu înțeleg cum reușesti să te prefaci în fața mamei așa bine însă.."  (eu) deodată îmi zboară gândul când Tyler m-a întrebat de tată. Am spus bine că n-am tată, el e un monstru. Nu-i pasă de mine..

"Însă..?!"   (William)

" Însă nu ai dreptul să intri în cameră la mine și eu să te numesc tată. Mama nu ma conceput cu tine. Așa că eși afară!"  (eu) spun încruntându-mă și indicând spre ușă.

William mârăie și se îndreaptă spre mine. Cred că n-am făcut cea mai bună alegere suparându-l. Și chiar dacă știu că îmi va face rău, tot încer să-l accept ca tată, pentru că mama îl iubește, chiar dacă nu vede ce îmi face.

The bullyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum