The bully

11

*după câteva minute*

Tyler ajunge la Damon acasă și se pare că e destul de satisfăcut să mă vadă așa. Însă eu pe de altă parte chiar deloc.

"Vai iubire, dar ce plăcere să te văd aici" (Tyler) spune rânjind și uitându-se la mine

"Deci, o facem în trei ?" (Damon) îi atrage atenția lui Tyler

"Dap, tu în gură, eu în fund" (Tyler) spune încă rânjind

"Ok" (Damon) spune cât de cât  convenindu-i

"Nu!!!" (eu) spun atrăgându-le amândurora atenția

"De ce nu?!" (Tyler)

"Nu vreau asta. Sunteți amândoi obsedați sexual. Eu nu fac așa ceva. Am îndurat cât am îndurat, te-am suportat pe tine Tyler, însă asta e prea de tot! Lăsați-mă să plec..." (eu)

Tyler și Damon tac pentru câteva secunde părând că se gândesc.

"Ăsta nu e un joc...! Așa că lăsați-mă să plec" (eu)

"Ăsta nu e un joc.." (Tyler) își spune pentru sine și suspină. "Fie, poți pleca" (Tyler) spune uitându-se în altă parte. Damon îmi dă hainele și după ce mă îmbrac plec din casa lui fără a mă mai uita înapoi.

Ăștia au o problemă gravă. Zău așa, nu știu cât îi mai pot suporta. Ultima mea oprire fiind acasă. 

Cum intru înăuntru, mă izbesc față în față cu William care se pregătea să meargă la muncă. Trec pe lângă el fără să-i spun măcar un Bună sau ceva de genul. Nu merită afecțiunea mea. Intru în cameră la mine și mă pun la somn. După câteva minute, adormind instant.

***

Sunt trezit de niște zgomote care vin de jos. Merg tiptil jos și văd...văd un hoț cum străpunge pieptul mamei cu un cuțit. Pun mâna la gură încercând să nu țip sau ceva. Mama încă era în cămașă, ceea ce indică că tocmai ce venise de la muncă.

Urc în cameră și sun poliția și ambulanța, peste 10 minute ei fiind în fața casei. Au reușit să prindă hoțul/criminalul însă pentru mama a fost prea târziu. Era deja moartă, iar acum singurul care mai are grijă de mine e netrebnicul acela de William.

*câteva luni mai târziu*

După înmormântarea mamei, nu prea mi-a mai păsat de școală. Începusem să iau note din ce în ce mai mici, și așa zisul meu tată actual să fie din ce în ce mai mult chemat la școală. Și cum credeam, tot abuză de mine, și acum ba chiar din contră, din ce în ce mai mult și să nu mai zic când e beat, atunci chiar trebuie să mă încui în cameră până a doua zi.

Vacanța între semestre, nu am făcut decât să mă duc la mormântul mamei, și să-i povestesc ce-mi face William, dacă tot nu am avut curajul să-i zic cât timp era vie și alături de mine, măcar acum să-i spun.

Tyler a aflat de incident și de William, și spre mirarea mea chiar regretă și îi pare rău pentru mine, cine ar fi crezut asta?! Dacă e să mă vadă trist sau plângând, mă îmbrățișează. Se pare că și el are totuși suflet, chiar dacă nu îl arată prea des și la prea multă lume. De alți boboci își mai bate joc însă de mine nu. 

Se simte ciudat, cred că mă obișnuisem să fie întruna cu ochii pe mine. Nu știu..așa cred. Și să nu mai zic că și Tyler e de acord că pe William nu îl pot numi tată după tot ce mi-a făcut și după tot ce-mi face..