Silent Flame

Capitolul 7-Prieteni buni.

-Ma bucur ca,te-am vazut,exclama Klaus ridicându-se de le scaun.

-Și mie mi-a părut bine ca te-am vazut,a trecut o gramada de timp,îmi prinde bine sa te stiu alături,oftez și il urmează spre usa.

-Îmi pare rau,pentru tot ce sa întâmplat si regret enorm ca,nu am fost lângă tine in cursul anilor.

-Ma bucur ca esti acum,chicotesc. Sper ca,putem sa ținem legătura in continoare.

-Desigur,trebuie sa o tulesc la munca. Te sun,cand termin programul.

Aprob cu o miscare rapida a capului și o iau pe partea opusa,spre intrarea din parcul central. Soarele strălucește cu putere și e o zi chiar perfecta pentru plimbări. Vântul adie,foarte incet ceea ce-mi transmite fiori pe toată sirea spinării, din cand in cand. Nu m-as intoarce acasa. Încă,nu am procesat faptul ca,as putea avea un copil fără sa-mi fi dorit sa-l am. E un moment prost. Și din nou ajung cu,gândul la Harry. Ar trebui sa-l uit și sa-l dau dracului,sa-mi vad de ale mele,însă oricât de mult îmi doresc ,ma doare.

-Buna,o voce de bărbat,ma întrerupe din gândurile mele și îmi ridic privirea dând,de Harry. Cum se face ca,de fiecare data cand ma gândesc la el,apare in locul respectiv sau se întâmpla ceva ce are legătura cu el?

-Mbuna,bombanesc. Te pot ajuta cu ceva?intreb ridicând putin tonul. Îmi activez scutul de protecție,asupra lui.

-M-ar ajuta foarte mult dacă,ai veni acasa.

Încep sa rad. Felul in care spune sa vin acasa și tonul pe care,il folosește suna mai mult a disperare.

-Nu am sa vin,de ce as face-o? Nu mai am nimic de-a face cu tine,ți-am spus asta in fata,pufneste și își lasa capul in jos.

-Ma mir,cum de nu ai luat-o la fuga cand m-ai vazut,oftează.

-Nu sunt genul de persoana,care sa fuga,stii bine. Sper,doar ca sa putem vorbii ca doi oameni normali. Fără sa strigam unul la altul sau,sa ne împărtășim palme.

-Îmi pare rau,stiu am luat-o ca pe o joaca și uite la ce am ajuns,nu am știut sa am grija de voi și v-am distrus. Nu o sa renunț,sa stii. Spre deosebire de tine,eu te iubesc.

Și eu o fac,enorm. Chiar te iubesc dar,m-ai ranit....

-Degeaba încerci,nu o sa te mai iubesc niciodata.

-Minti enorm de prost,răsufla.

Stiu.

Ma ridic și o iau la pas alert in fata,nu mai spun nimic,deși as avea o gramada de spus. M-as deschide prea mult și asta nu e deloc bine.

***
Cand ajungă acasa,din nou am greturi și amețeli dar,deja sunt obișnuita. Ma spăl cu apa rece pe fata și intru la dus pentru,următoarele 15 minute. Nu ma simt deloc,bine. Sunt extenuată,din cauza a tot.

-Mami?Ai ajuns acasa?intra Noah in camera,ținând in mana dreapta un ursuleț de plus.

-Da,cum a fost la grădinița? Ce mai face Zoe?ma amuz pe seama lui din cauza fetei pe care o place.

-E bine,se înroșește puternic in obrăjori și chicotesc. Apropo,a venit tati,spune. Ma blochez.

-Cand? Și ce voia?

-Mi-a adus ursulețul asta,il întinde spre mine. Și a zis ca,sa întâlnit și cu tine in parc și a luat nu stiu ce hârtii de pe masa,ridica in umeri.

-Poftim?intreb socata.

Hârtiile cu analize,la dracu nu.....

Scuze scuze scuze scuze scuze scuze scuze. Îmi pare rau ca,n-am pus next mai devreme. Dar,efectiv am avut niște probleme personale.
Scuze din nou. Hai cu niște păreri,multumesc. Va iubiiii ❤️❤️