Silent Flame

Capitolul 6- Nu e posibil.

-Este cât se poate de adevărat,spune doctorul ridicându-si privirea din fisele mele de externare. Mi-ați spus sa verific,am făcut-o de cel putin trei ori și nu are cum sa fie o gresala.

-Dar e imposibil,spun strâmbându-ma iritată.

-Aparatele nu mint,acum va las sa va adunați bagajele. Va rog ,sa veniti in fiecare luna pentru control.

-Sigur,oftez ridicându-ma de pe scaun și aruncând absolut toate lucrurile mele intr-o geanta îngusta. Ma mir,ca au încăput deși,nu sunt atat de multe pe cât ar fi fost nevoie. Mainile îmi tremura și încerc din răsputeri sa-mi revin din marele șoc.

-Ella,esti bine?ma prinde Niall de încheietura și îmi caută privirea.

-Nu stiu cum dar,sunt însărcinată. Cu Harry,oftez. Nu ma atins,de o gramada de timp și nu inteleg cum Dumnezeu e posibil.

Se albește la fata dar,îmi mângâie lent ,obrazul înfierbântat. Înghite in sec și sta câteva minute,încercând sa-și adune cuvintele. Stiu ca e,speriat și tot odata îngrijorat pentru mine.

-Totul se leagă,micuțul sau micuța ce va venii pe lume este speranta voastră .Motivul vostru sa va iertati unul pe altul,pentru greselile săvârșite. Ella,asta e o minune,il opresc.

-Niall,el face parte din trecutul meu,l-am lasat in urma. Nu se poate întâmpla una ca asta,nu se poate sa-l las sa ne rănească din nou,răbufneasc iritată și o iau in fata pe holul,aglomerat lovindu-ma de câteva persoane care așteptau la coada pentru consultații.

***
-Am făcut paste,vrei sa mananci și tu acum?ma intreaba tata,însă apetitul meu de mâncare e tăiat,de greata. Am luat vreo trei pastile,recomandate de medic și tot mi-e rau. Ultimul lucru pe care,vreau sa-l fac e sa mananc.

-Haide mami,ma trage de mana. L-am ajutat sa le facă,am gătit pentru tine,spune Noah. Cum mama dracului as putea sa-l refuz?

-Acum,acum,ma așez la masa și iau o gura. Arată bine și au un gust divin însă,stomacul mi se intoarce pe dos înainte sa le înghit.

-Ei,cum ți se par?intreaba Noah

Înghit.

-Sunt delicioase,bucatarul meu mic,chicotesc și-l trag in brațele mele,apoi ii sarut apăsat obrazul stâng. Acum,vreau sa fac un dus. Va supărați dacă mananc mai tarziu?intreb și Noah clatină din cap.

Ma duc in camera mea și îmi caut telefonul,din fericire e exact unde l-am lasat ultima data,refuzând sa-l deschid ceva timp. Însă,fac gresala asta azi. Ma găsesc, citind mesajele de la Harry. Doar câteva,care sunt de-ajuns sa faca rana sa se redeschidă. Scutur din cap,continuând sa citesc.

"E al 30-le-a mesaj,măcar raspunde-mi la telefon,sa stiu ca esti bine"

"Iubito,te rog vino inapoi,regret ca sunt un netrebnic,idiot,fraier,tot ce vrei tu."

"Nu am știut sa te prețuieșc,o merit a dracului de mult. Merit sa fiu călcat in picoare,sa sufăr ca un câine"

"Am nevoie de voi"

"O sa te găsesc și o sa fac tot posibilul sa ma ierți pentru toate greselile mele. Tu și Noah,sunteti tot ce am."

"Nu sunt cuvinte sa exprim ce simt acum. Un regret imens. Promit ca o sa fiu mai bun,doar suna-ma,te rog. Va iubesc."

Ma opresc cand îmi dau seama ca mai am putin și încep sa plang,nu e deloc bine ceea ce fac. Telefonul meu vibrează,și nici nu ma gândesc sa raspund pentru ca,ma asteptam sa fie Harry însă,e Klaus. Un prieten bun din liceu,care s-a mutat cu mama lui inapoi in Spania din al doilea semestru al clasei a 10. Ar trebui sa raspund?

Păreri? Zic și eu:)))))