Silent Flame

Capitolul 5-"Nenorocit"

Jason Morgan,stătea acum in fata mea rugandu-ma sa ies cu el in seara asta.
Este un baiat frumos,brunet cu ochii căprui ce face parte din echipa de fotbal a liceului și pe lângă ca,arată bine părea și un tip de treaba. Am murmurat un raspuns afirmativ,apoi am făcut schimb de numere de telefon. Sincer,eram entuziasmata,deoarece pana acum nu am ieșit deloc cu vreun baiat iar,Jason părea tipul perfect pentru o prima întâlnire.
M-am deplasat spre dulap,ca sa-mi iau cartile pentru ora de franceza apoi,am privit in jur sperând sa dau de cineva cunoscut. O zăresc pe Amber,ieșind din baie și merg repejor spre ea.

-Buna,o salut iar,ea îmi zambeste cald.

-Salut Faith,cum îți e ziua pana acum? ma intreaba.

-Sa spunem ca,destul de buna. Ii povestesc despre Jason și despre intențiile lui de a ieși cu mine.

-Surprinzător,e un baiat bun,pe cuvânt. E șeful echipei de fotbal și  are o sora,care e in clasa cu noi,pe care o cheama Savannah.

Dau din cap la toate detaliile pe care mi le oferă despre Jason apoi,o intreb dacă ea iese cu cineva.

-Da,sa spunem ca,îmi place de cineva dar,el nu s-ar uita la mine,ridica din umeri.

-E cumva vorba despre fratele meu,mai mare Noah?chicotesc ,iar Amber se înroșește ca o roșie. Am vazut cum va priveati la petrecere și fi sigura ,ca simte ceva pentru tine pentru ca in momentul in care aduc vorba despre tine,se comporta ciudat.

***

Pauza de prânz,a sosit mai devreme decât mi-as fi închipuit  iar,acum stau înconjurată de Dean,Martin,Amber și Shopie la o masa din mijlocul cantinei.Încă,nu pot sa cred ca am prieteni ,in momentul in care m-am trezit in dimineața primei mele zile de scoala,credeam cu stupoare ca o sa fiu izolata complet de restul elevilor însă,datorită fratelui meu am fost integrată intr-un grup.

-Jason Martin,a invitat-o pe Faith la o întâlnire,rostește Amber mai entuziasmata decât mine. Trebuie sa sarbatorim.

-Nu e motiv de sărbătoare,e doar o întâlnire,spun repede și clatin din cap usor.

-Jason e un baiat dorit,spune râzând Shopie. Esti o tipa norocoasa.

-Chiar nu e,o voce iritată ne întrerupe discuția iar,ochii mei dau de Dean. Desigur,te-a vazut ca fiind o provocare și acum vrea sa-ți deschizi picoarele in fata lui,își da el ochii peste cap. Sa fim serioși,nici pe jumătate nu arați ca fetele din liceul asta,doar uita-te in jur,răutatea din vocea lui iese la iveală.

Cuvintele lui ma irita iar,instinctiv ma ridic de la masa și plec din cantina. Nu m-am confruntat pana acum cu răutatea nimănui,ceea ce e ciudat pentru mine. Nu pot spune ca,nu ma simt rănită pentru ca,dacă as face-o as minții. La dracu ce a vrut sa spuna cu "nu arat nici pe jumătate ca fetele din liceul asta"?

Ma intorc și Dean e chiar in spatele meu.

-Ce mai vrei?spun răutăcios iar,pe fata îmi apare o incruntatura.

-Sa te fac sa realizezi,își inclesteaza dinții. Jason nu e băiatul potrivit pentru tine,nici nu ar trebui sa vorbești cu el.

-De unde stii ca nu e băiatul,potrivit pentru mine? Îți dai cu presupusul. Nu stii nimic asa ca,nu-mi mai spune ce sa fac,rostesc acid încercând sa-mi păstrez calmul.

-Stiu prea bine ce baietii sunt la noi in liceu. Asculta-ma și nu iesii cu el,nu e un baiat bun.

-Și tu esti? Esti cel mai nenorocit baiat din acest liceu și fi sigur ca,o sa ies cu el,spun nervoasa și plec cât ai clipi spre următoarea ora.

Ce mai faceti?
Cum e in carantina ?
Presupun ca,nasol :))