Silent Flame

Capitolul 10 - Aproape de pierdere.

Sperietura prin care trec in momentul de fata,îmi accelerează cu repeziciune ritmul cardiac nu pot sa cred ca,o sa spun asta dar,Harry a avut dreptate. Klaus chiar,e ciudat. Și nu e prima data cand,ma insel împotriva persoanelor. Am încredere oarba in oameni,prea multe așteptări și fiindcă asa e firesc ,mereu se întâmpla ceva care, ar trebui sa ma trezească la realitate. Dar,surprinzător eu nu fac asta. Repet in continuu și încontinuu aceasi gresala.

-Klaus,asculta. Trebuie sa ma lasi sa plec. Dacă ți putin la mine o s-o faci. Nu-i asa?intreb

-Nu,pot sa fac asta. Am așteptat de mult timp sa-mi pot exprima sentimentele față de tine. Nu poți sa ma seduci,sa cad in plasa și sa te las sa-mi scapi din nou,se plimba prin casa având momente in care zambeste și momente in care se încruntă. Imaginea din fata mea e asemănătoare cu cea dintr-un film thriller,partea in care criminalul se gândește cum sa omoare victima.

-O sa ma omori?il intreb cu emoție in voce iar,pe acesta il pufneste rasul. Ce e asa amuzant?ma incrunt.

-Da,aici ai de ales. Te căsătorești cu mine și ma iubesti numai pe mine sau mori iubindu-l pe altul,șoptește(,)rânjetul de pe fata lui crescând cu fiecare cuvânt,rostit.

-Eu nu pot sa te iubesc și in nicun caz nu ma poți obliga sa o fac. Klaus,esti tanar și sunt o gramada de fete care,te doresc. Pur și simplu,nu sunt eu cea potrivită pentru tine,ma ridic in picioare mergând in dreptul sau.

-Greșești,poți sa ma iubesti doar ca e,Styles ala care-ți umbla prin minte,pupilele lui se dilatează. Stii ce nu inteleg? De ce l-ai iertat de atâtea ori deși,stii extrem de bine ca o sa se repete de nenumărate ori. Te-a înșelat cu iubita unuia dintre cei mai buni prieteni ai săi,ți se pare normal?

-Dar,tie ți se pare normal sa ma ți sechestrată aici și sa ma amintiti?Pe bune,da-mi drumul. Nu te privește viața mea personală,ai inteles?tip dar,mi-am dat seama ca,l-am înfuriat prea tare. Se aproprie de mine,fiind rapid cand ma împinge pe jos si începe sa ma lovească cu brutalitate. O lovitura,dureroasa in zona abdominala și tot firul meu se rupe. Închid ochii înfrântă,durerea fiind tot ce mai simt acum.

* Peste 6 ore *

-Doctorul,Baylis in salonul 6 ca rog,se aude o voce feminină,rasunand de undeva din încăperea in care ma aflam. Îmi era greu sa deschid ochii. Unde ma aflu și ce s-a întâmplat?

-Ella,iubito,esti bine? Te-ai trezit? Harry...

Deschid ochii,dând de ai lui. Culoarea e mult mai deschisă ca data trecuta cand i-am privit și mult mai îngrijorați. As putea sa-i privesc ore-n șir.

-Ce s-a întâmplat?mormai,ridicându-ma in șezut cu greu.

-Klaus,te-a bătut pana ai lesinat dar,stai linistita. Am fost acolo,am reușit sa-l bat atat de rau încât nu va uita niciodata și am chemat poliția care l-a arestat,imediat. Atat ma bucur ca esti bine,îmi ia mâna intra lui sărutându-mi palma.

-Stai putin,incep sa-mi amintesc. Harry dar,copilul? E bine,nu?ma agit.

-E bine,iubito. A supraviețuit,nu stiu cum dar,a supraviețuit. Sunteti bine amandoua,chicoteste,jucându-se cu parul meu.

-Amandoua?intreb.

-Da,o sa avem o fetița,zâmbesc,ignorând durerea. Îmi pare rau,pentru absolut tot.

-Stiu ca,îți pare. Dar,am nevoie de spațiu,de timp sa ma gândesc la tot.

-Bine,o sa-ti las timp și spațiu sa te gandesti. Suna-ma dacă ai nevoie de ceva,ma duc sa-l scot pe Noah la inghetata și după trecem pe aici. E inregula?

-Da,e frumos din partea ta,sa stii ca,chiar spera sa se întâmple asta intr-o zi,zâmbesc slab ochii aproape închizând-se din nou. Sunt atat de lipsită de puteri.

-Dormi,esti încă obosita,ma săruta pe tâmpla și iese incet din salon.