Silent Flame

Capitolul 18- Din nou in brațele tale.

Harry m-a mințit? De ce ar face-o,am discutat acum ceva timp ca ne v-om spune doar adevarul. M-am ridicat stanjenita in momentul in care Harry a aparut uitandu-se încruntat la mine.

-De ce m-ai mintit?il întreb.

-Cu ce te-am mințit?intreaba el uitandu-se la mine confuz.

-Nu fa pe prostul,e căsătorită? Serios? Are un copil?arat eu spre Helen aceasta privind scena din fața ei fara nici o expresie.

-Ella....

-Nu,m-am saturat pana peste cap de minciunile tale. De ce o faci? De ce m-ai intrebat daca vreau sa-mi petrec viața alaturi de tine daca tu nu poți sa te gândesti la ceva serios?întreb ridicând putin vocea.

-Dar ma gândesc la ceva serios,Ella. Vreau sa fiu fericit cu tine,tu esti fericirea mea.

-Încerci de fiecare data sa ma topesti cu vorbe dulci. Nu mai merge asa,Harry.

-Dar nu e adevarat,lasă-ma doar sa-ti explic de ce te-am mințit.

-Nu,Harry...spun si incerc sa trec pe langa el dar ma prinde de brat si se pune în genunchi.

-Te rog Ella,doar 5 minute.
5 minute pot dura o vesnicie...
***

După ce am ajuns pe plaja,ne-am asezat amândoi pe nisip.
Încă nu a inceput sa vorbească....

-Ai de gand sa vorbesti? Intreb

-Da...Helen a fost iubita mea,la câteva luni după moartea lui Isabell,ea era acolo pentru mine....era căsătorită,intr-o zi sotul ei ne-a prins intr-o ipostaza mai putin plăcută..si au divorțat.
Am scos povestea ca Helen e casatorita ca sa nu interpretezi altceva,nu vreau sa crezi ca o plac sau ca încă ma gândesc la ea. Am rămas prieteni nimic mai mult.

-Harry,mi-ai promis ca între noi nu o sa mai existe minciuni.

-Stiu,îmi pare foarte rău.

-De ce v-ati despărțit?întreb dormitoare sa stiu mai multe.

-Ne-am dat seama ca nu ne potrivim,ea era mai serioasa,era cu munca tot timpul,eu eram pe distractie eram si mai tanar... Am vorbit si am hotărât sa rămânem cei mai buni prieteni. Nu pot sa spun ca am ținut foarte mult la ea ca la o iubita,mai mult ca la o prietenă era o perioadă foarte proastă pentru mine nu prea mai gândeam serios..faceam totul pentru ca ma simteam singur...parasit.

-Dar ea se comporta oribil cu mine..

-Doar are grija de mine. Vrea sa fiu bine nimic mai mult,stie cât de mult am suferit. Ma ierti?întreabă privindu-ma direct in ochi.

-Da,e ultima oară...data viitoare o sa plec.

-Nu o sa existe o data viitoare,promit,zâmbește scurt si isi lipeste buzele moi de ale mele intr-un sărut franțuzesc.

Ne-am ridicat amândoi si l-am prins de mana. Briza era răcoroasă avand in vedere ca se lăsase seara iar luna strălucea puternic deasupra noastra.

- La ce te gândesti?il întreb eu văzând ca e pierdut.

-La viitor,si la cum o sa avem noi o fetita,chicoteste.

-De unde stii ca nu v-a fi băiat?il întreb.

-Pentru ca simt,zâmbește.

-Te iubesc..

-Si eu, foarte mult...

Heii
Hei
Heii
Ce facetiiiiii?
Imi pare foarte rău ca nu am postat,dar am avut o mica ceartă cu iubitul meu si mno.. plus ca am avut si mult de invatat. Sper sa pot scrie săptămâna viitoare.
App mai sunt doar 2 capitole si povestea se incheie....nu sunt sigura daca v-a urma volumul 2 pentru ca nu stiu ce o sa scriu si daaa....
3mii de lecturiiiiii,multumesc mult,va iubesc❤