Consequences // FINALIZATĂ //

Al treilea capitol.

Al treilea capitol.

Pe măsură ce zilele și lunile treceau, relația de prietenie din mine și Erdal devenea mai deschisă, începeam să ne apropiem și, totuși, ceva ne făcea să păstrăm o anumită distanță.

—La ce te gândești? m-a întrebat colega mea de bancă înainte de ora de istorie și m-am uitat la ea.

—La nimic! ridic din umeri.

Bayda era singura din clasă care mai vorbea cu mine și când mă vedea tristă. Bayda era diferită și nu râdea de mine din orice. Încă mai cred că între noi a fost o prietenie drăguță.

—Ai lacrimi în ochi, de ce plângi? s-a încruntat ea.

—Sunt obosită! am mințit. În ziua aceea, Nicolaus mă urmărise și mă șantajase. Eram speriată și...oarecum... tristă.

Ziua a trecut repede și stăteam pe patul din camera mea, cu căștile în urechi și lansând una dintre piesele triste de playlist să mă calmeze. Exact ca atunci, muzica tristă mă relaxează și acum.

Telefonul mi-a bipăit și l-am deblocat, intrând pe mesajul pe care îl primisem. Era de la Erdal și m-am încruntat. Nu știam de ce naiba îmi scria la ora aia.

"Bună, Elisse!" un simplu salut, un simplu mesaj și, totuși, îmi dădea o stare de agitație interioară.

Îmi tremurau mâinile și starea de agitație pusese stăpânire pe mine. Nu știu nici acum de ce în unele momente corpul începe să îmi tremure și frigul mă cuprindea.

"Bună!" am tastat, agitată.

" Ce faci? Dormeai?" veni răspunsul imediat și zâmbisem în sinea mea.

Eram agitată că îmi scria. Eram agitată pentru că, din prima zi în care l-am întâlnit, omul ăsta avea un impact ciudat asupra mea. Și simțea și el asta, sunt sigură!

" Abia m-am băgat în pat. Ascultam muzică. Tu de ce nu dormi? " am tastat și de zeci de ori m-am întrebat dacă să trimit sau nu, răspunsul.

" Lydia lucrează de noapte, habar nu aveam că o face, până acum nu o făcea, dar de unde să știu eu? Ah, și tocmai s-a dus naiba ieșirea noastră la cină! :)) " mi-a răspuns. Nu știam nici eu că Lydia are ture de noapte, probabil era o schimbare nouă în programul firmei unde lucra.

Nu știam ce să îi răspund. Habar nu aveam ce aș fi putut să îi mai spun.

'' Vrei să ieșim în parcul din apropiere? Nu stăm mult, promit! :)) " mi-a tastat și, pentru o secundă, am avut impresia că văd prost. Poate trebuia să mă gândesc de mai multe ori înainte să răspund, dar nu am făcut-o și probabil că astăzi aș fi regretat.

" Noi doi? De ce? " am tastat și îmi amintesc și acum modul în care îmi tremurau mâinile și cât de agitată eram. Tot timpul a avut un efect ca ăsta asupra mea. Tot timpul mă agita și încă o face.

" Nu ne trebuie motive! Glumesc. Ești nepoata mea, am tot dreptul să te scot în parc! Vreau să te cunosc mai bine, morocănoasă ciudată ce ești! " am chicotit la mesajul lui.

" Nu cred că tata ar fi de acord să ies la ora asta! E totuși, trecut de ora 21:00 " i-am răspuns. Tata dormea deja, dar nu eram sigură că ar fi bine să ies cu el în parc.

" Te rog! Stăm puțin de vorbă și te las să pleci! De fapt, nu! Te duc eu acasă! "

Nu știu de ce, dar am acceptat atunci să mă văd cu el.