Consequences // FINALIZATĂ //

Al șaptelea capitol.

Al șaptelea capitol.

Într-una din diminețile răcoroase ale lui noiembrie m-am trezit cu o durere puternică de cap, așa că mama m-a lăsat să stau acasă. Ploua și vântul bătea puternic așa că alesesem să stau în fotoliul meu și să citesc, dar cineva mi-a schimbat complet ziua.

Ai mei lucrau, frații îmi plecaseră la școală, iar eu ascultam pierdută una dintre melodiile mele preferate, citind distrasă o carte pentru liceu.

Când cineva a bătut în ușă am tresărit și m-am ridicat de pe fotoliu, strângând cordonul halatului mai bine în jurul taliei mele.

Mi-am trecu o mână prin păr și m-am uitat, discret, pe fereastră. Era Erdal. Inima a început să îmi bată mai tare și am roșit în obraji. Dacă afla cineva că începeam să mă îndrăgostesc de iubitul mătușii mele, sigur urma să fiu distrusă.

—Erdal? am deschis eu ușa și mi-a zâmbit cu gura până la urechi. Nu știam ce e cu el, dar era așa fericit.

—Bună, Elisse! s-a aplecat și mi-a sărutat obrazul, apoi a intrat în casă. Avea părul ud de la ploaie și bluza îi era ușor lipită de piele. A început să plouă torențial și mi s-a stricat mașina. Nu am cum să încerc să o repar până nu trece ploaia și cum sunt aproape de voi, am zis să vin să mă usuc puțin! a ridicat din umeri și s-a aplecat, scoțându-și bocancii din picioare.

—Ai mei nu sunt acasă! am vorbit mai mult pentru mine și a ridicat, pentru a doua oară, din umeri.

—Îmi arăți unde e baia? Vreau să dau bluza asta jos, e udă leoarcă! a arătat spre bluza lui și i-am zâmbit strâmb.

—Prima la dreapta! am făcut semn și a plecat, intrând în baie.

Nu știam sigur cum să reacționez, dar am tăcut și m-am așezat pe canapeaua din hol, așteptându-l.

Când a ieșit din baie, am înghițit în sec. Erdal nu purta tricou și avea părul zburlit. Nu era primul bărbat pe care îl vedeam fără tricou, dar față de simpla indiferență pe care o aveam față de tata sau fratele meu, se transforma într-o stare ciudată.

—Am plus bluza pe calorifer! facu el semn și am simțit cum obrajii mei roșesc.

—Îți aduc un tricou de la tata! am zâmbit și am vrut să ies din cameră, dar m-am prins de mână.

—Nu e nevoie, a spus, se usucă imediat bluza mea! a continuat și căldura corpului său mă emoționa complet. Aveam atâtea emoții pentru un bărbat care nu avea să simtă ceva pentru mine vreodată.

—Vrei ceva de băut? l-am întrebat răgușită și am încercat să plec de lângă el, dar mă strângea, la propriu, în brațe.

—Vreau multe, Elisse! și-a dat ochii peste cap. Dar ce vreau eu, mi-e interzis! s-a depărtat de mine și pe moment nu l-am înțeles.

S-a așezat pe canapeaua din hol și și-a pus mâinile în cap, trăgând ușor de șuvițele lui blonde.

—Ești bine? m-am încruntat și a ridicat din umeri.

—Mă doare foarte tare capul! se vaită și m-am uitat panicată la el. Știam că e bolnav, dar cum trebuia să reacționez?

—Ai o pastilă, ceva? l-am întrebat și m-am așezat lângă el.

—Nu am! s-a rastit la mine și am tăcut, așezându-mă lângă el. Nu știam ce anume ar trebui să îi zic sau să fac, doar tăceam și îl priveam.

Așa, fără tricou, vulnerabil și cu părul ciufulit, Erdal arăta chiar foarte bine.

—Iar mă studiezi, Elisse! a chicotit și s-a întors spre mine, privindu-mă în ochi. Inima mea iar bătea de zeci de ori mai tare și mă temeam ca nu cumva să audă asta. Îți plac, nu-i așa? a oftat el și am dat negativ din cap, deși inima îmi spune să fac contrariul.