Din perspectiva unui neștiutor

16 2 0
                                    

De nu aș ști și nu aș fi văzut, puteam să jur că sunt în altă parte, dar am văzut în ochii ei albaștri și în inima firavă că-i sunt părtaș la fiecare lacrimă.
Sunt un neștiutor, nu știu de timp, de limită și n-am cunoscut prea bine vreun om, dar sunt stăpân la suferință și as în al durerii joc.
Mi s-a privit adesea în oglindă cu mine în ochii cuprinși de furtună, iar în inima îi era cutremur. Tot eu eram al distrugerii ei autor și tot eu parcă mă înecam în neștiință. Cu aripile coborând și sufletul mai greu se zbate să-mi reziste. Adesea o simt că cedează, dar când mă aștept mai puțin, de nicăieri, două cuvinte și un zâmbet o învie. Începusem, deși nu am cunoscut vreun om în întregime, să o compar cu un Phoenix. E un copil cu suflet crud și plin de răni, dar o văd cum se vindecă sub ochii căprui precum pământul.
De nu aș ști și nu aș fi văzut puteam să jur că sunt în altă parte, dar iată-mă în inima un om plăpând. Sunt un neștiutor, nu știu că îi sec ființa uneori, nu știu că o fac să urle de durere, nu știu și nu înțeleg de ce m-am născut neștiutor, dar nu știu de aș rezista o zi la tot ce simte câteodată. Nu știu de e nevoie să îmi cer vreodată iertare, dar totuși deși nu știu de ce, iartă-mă copile. Nu știu de multe, nu știu să controlez ce fac, cum nu știu cum să mă opresc din când în când, nu știu de sunt menit să fac tot ce fac și nu știu cum se simte.
Eu sunt neștiutorul, încântat de cunoștință, eu nu cred să vă știu prea bine, dar posibil să vă fi trecut cândva prin existență.
Eu sunt neștiutor, un neștiutor pe numele lui plin de înțeles... DOR!

Nebun de sincerWhere stories live. Discover now