Revenge

Capitolul V

   Am simtit cum ma calmez incet, incet, iar respiratia imi revine la normal, inima mea batand in acelasi ritm cu cea a demonului sau ingerului de langa mine- inca nu stiu cum sa-l numesc pe acest om care mi-a schimbat viata radical, calcand in picioare tot ceea ce eram eu inainte de aparitia sa, nepasandu-i de sentimentele mele si de ceea ce sunt eu defapt. Persoana aceasta care a incercat sa imi dea masca jos in fata tuturor, careia ii place sa ma vada vulnerabila in fara sa si care ma trateaza cu atata aroganta incat simt ca o sa explodez de furie. Nu stiu ce sa mai cred in legatura cu el, nu stiu cine e, cu ce se ocupa, dar mai ales nu stiu de ce imi provoaca toate aceste stari.

   Stiu ca ceea ce fac in momentul asta imi va agrava starea in care ma aflu dupa ce o sa fiu din nou singura. Stiu ca gandurile mele vor fi bantuite de prezenta lui si de acest moment, despre care nu stiu ce sa mai cred. Modul asta tandru in care s-a apropiat de mine, felul in care ma tine in brate si imi mangaie parul ma face sa cred ca inauntrul acestui corp urias si a expresiei fetei aparent dure , se afla defapt un suflet bun, care tanjeste dupa iubirea si afectiunea celor din jur, asa cum o fac eu.

   Poate ca voi regreta nespus de mult momentul asta si faptul ca nu m-am indepartat de el la timp, dar simt nevoia ca cineva sa ma tina in brate si sa imi ofere ceva mai mul decat niste vorbe. Atingerile sale imi transmit energie in tot corpul, incepand cu crestetul capului si terminand cu degetele de la picioare. Pielea de pe maini imi este ca de gaina si urasc reactiile astea care apar odata cu apropierea sa fata de mine. Imi urasc corpul care ii raspunde automat si in mod involuntar fiecarei atingeri ale sale ca si cum ar fi o comanda, ca si cum creierul meu se afla in transa si nu mai filtreaza nimic, iar mainile sale preiau conducerea asupra a tot ceea ce inseamna "eu".

   Simt cum isi scufunda capul in parul meu si apoi  respiratia sa fierbinte ma invaluie , facandu-ma sa tremur datorita fiorilor pe care mi-i transmite. Apoi mana sa coboara de pe capul meu si imi cuprinde talia, iar cealalta imi ridica usor barbia in timp ce simt cum capul meu se desprinde de pieptul sau. Deschid automat ochii si il vad in fata mea pe Ethan, care ma priveste cu niste ochi mari, atat de frumosi , dar in acelasi timp atat de infricosatori.

   De ce am o senzatie de deja-vu? De ce simt ca acest moment s-a mai intamplat o data si nu este prima oara cand aceasta imagine imi apare in fata ochilor?

   -"Esti mai bine? Te-ai mai linistit?" ma intreaba acesta, vrand sa para ingrijorat.

   -"Sunt bine." spun eu drept raspuns, dar vocea mea a sunat ragusita si sparta, iar in momentul urmator am simtit cum lacrimile fierbinti imi inunda fata destul de imbujorata, fara ca macar sa le pot opri. Incerc sa ma controlez, dar fara rezultat. Vreau sa ma desprind din imbratisare , dar in loc sa simt usurare, simt cum bratul sau, care imi inconjura talia, mareste stansoarea , iar celalalt imi apasa posesiv spatele. Vazand ca nu am nicio sansa , ma resemnez si ma opresc din miscarile mele haotice pentru a-l privi pe Ethan direct in ochi, incercand parca sa ii spun din priviri sa imi dea drumul.

   -"Da-mi drmul! Vreau sa merg acasa!" ma rastesc la el, incercand sa par sigura pe sine, dar cred ca mai degraba a sunat patetic.

   -"Ohhh, Lara! Esti asa un copil! Dar stii ce? Imi place latura asta a ta. Imi place Lara care isi expune sentimentele, Lara careia nu ii este rusine de ceea ce este si nu incearca sa se ascunda in spatele unei personalitati care defapt nu este a ei si nu o caracterizeaza deloc. Sincer sa fiu, nu stiu de ce tot incerci sa te feresti de lume, de familie, de cei care te inconjoara....de mine. Lasa-te ajutata si sprijinita, nu incerca sa treci singura peste toate, pentru ca, chiar daca crezi ca esti puternica, iti spun eu ca nu esti... nu esti puternica, Lara. Tot ce faci este sa te interiorizezi si asta este mult mai rau decat daca ti-ai pune sentimentele pe tava in fata cuiva. Nu incerca sa faci totul de una singura pentru ca nu o sa reusesti, iar tot ce o sa faci este sa te scufunzi tot mai mult in starile astea care presupun ca te bantuie destul de des. Incearca sa colaborezi cu persoanele care te iubesc si spune-le ce ai pe suflet. Crede-ma! Chiar ajuta."