Revenge

Capitolul VI

Avea un zambet atat de inocent pe fata incat ma facea sa cred ca nu a facut nimic rau. Ma facea sa ma simt chiar vinovata si neputincioasa in fata scuzei penibile pe care a adoptat-o. Uneori nu ma mai recunosc pe mine insumi; mai ales de cand a aparut el in viata mea. Imi manipuleaza sentimentele dupa bunul sau plac si asta nu imi place deloc. Imi e frica sa ma indragostesc, dar in special, imi e frica sa nu ma indragostesc de el... 

   Ma uit la el cu o privire ucigatoare si vad cum incet, incet zambetul de pe fata se transforma intr-o linie dura si inexpresiva. Sper ca a inteles mesajul pe care am vrut sa i-l transmit pentru ca in momentul asta nu stiu daca sunt capabila sa formulez ceva care sa sune cat de cat coerent si... "uman". 

   Vad cum isi desface centura, fara sa scoata un sunet, iar eu ma uit uimita la el. 

   "Nu te mai holba. Cred ca ai facut-o destul. Pana si cand il privesti cu dispret pare ca salivezi in interiorul tau." spune vocea mea interiora pe un ton enervant care incepe sa ma sacaie din ce in ce mai mult. Cred ca incep sa innebunesc...Adica, nu cred ca mai exista vreo persoana pe lumea asta care sa vorbeasca singura. Probabil ca am nevoie ne un control, dupa cum am mai spus...

   "Iti dau voie sa taci! In momentul asta sunt destul de revoltata pe propria persoana. Nu mai am nevoie de altcineva care sa imi aminteasca toate greselile pe care le fac."

   Sunt trezita din gandurile mele de Ethan care se apropie amenintator de mine, aplecandu-se asupra corpului meu. Incerc sa ma indepartez cat mai mult, dar sunt oprita de spatarul scaunui din piele care opune rezistenta. Vad cum isi duce mana pe manerul care deschide usa masinii si zambeste strengar, revenind la pozitia initiala.

   Pe parcursul 'acestor evenimente' pe care nu vreau sa le mai traiesc niciodata, 'draguta si minunata' mea inima a inceput sa se zbata ca o nebuna, incercand sa dea buzna afara din pieptul meu, strapungand materialul gros al gecii de piele. Il urmaresc cu privirea si el se uita la mine amuzat de reactiile mele de copil de gradinita. 

   "Minunat! Cred ca si-a dat seama ca primul lucru care mi-a venit in minte atunci cand s-a apropiat de mine a fost ca vrea sa ma sarute. Acum ce fac? Cred ca m-am facut destul de ras pentru o singura zi..."

   -"Inceteaza!" strig disperata  ,gesticuland si nu stiu cum de mi-a venit in minte o replica atat de 'inteligena'. Sincer, in momentul asta imi vine sa imi dau o palma, poate asa imi voi reveni.

   -"Sa incetez din ce?" spune incercand sa se abtina din a bufni intr-un ras incontrolabil, gest care imi toaca nervii marunt.

   - "Din tot ce faci! Inceteaza sa mai razi de mine, sa faci lucruri care ma afecteaza in mod direct fara ca macar sa imi ceri acordul sau parerea, sa te mai apropii de mine brusc. Si mai ales: inceteaza sa gandesti ceea ce gandesti acum!" dupa ce am terminat tot ce aveam de spus am rasuflat usurata. Vocea mea a sunat puternica si nici de cum slaba sau penibila, dupa cum erau asteptarile mele. Ma simt mandra de mine. 

   "Simte-te mendra cat mai ai ocazia, pentru ca pot pune pariu ca asta nu o sa dureze pentru mult timp" 

   -"Si la ce anume ma gandesc in acest moment? Nu imi spune ca acum citesti si mintile?" spune batjocoritor. 

   -"Nu, nu citesc mintile. Dar nu trebuie sa fac asta ca sa imi dau seama ca gandurile tale nu zboara la campii cu flori multicolore si fluturi 'scaldandu-se in lumina blanda a soarelui'."

   -"Uite...Nu sunt chiar atat de disperat incat sa te sarut fara voia ta. Inteleg ca te simti atrasa de mine si tot felul de chestii. Adica, cine nu s-ar simti atrasa de mine? sa fim sinceri... dar incearca sa iti controlezi scaparile si mai ales inima. Nu ca nu as fi aici sa o prind in caz ca ar scapa din piept si ca nu imi plac reactiile tale cand ma apropii mai mult decat trebuie de tine, pot spune chiar ca imi genereaza placere si satisfactie." spune afisand un zabet arogant si studiindu-ma din cap pana in picoare, oprindu-se asupra ochilor, privindu-ma insistent.