Revenge

Capitolul VIII

"Esti sexi pana si in haine barbatesti si cu vreo 3 marimi mai mari." citesc pe ecranul telefonului . 

   Oare m-a vazut cineva cand am intrat in casa? Nu se poate. Am avut grija si in plus nu era nimeni pe strada cand am coborat din masina. Si de unde are un strain numarul meu de telefon? 

   "Cine esti?" ii trimit mesaj inapoi numarului necunoscut.Deja sunt ingrijorata. Dupa un minut sau doua aud sunetul telefonului care ma anunta ca am primit un nou mesaj.

   "Cine crezi ca sunt?" 

Deja incepe sa ma calce pe nervi, dar sa ma sperie in acelasi timp.

   "Uite cum sta treaba: ori imi spui cine esti, ori nu iti mai raspund la mesaje. Tu alegi, ciudatule...sau ciudato" 

Nu apuc sa las telefonul din mana ca acesta incepe din nou sa sune.

   "Tot eu sunt ala ciudat? Scuza-ma , dar eu nu ma sperii cand un baiat se apropie de mine. OK, asta a sunat bizar. Hai sa spunem o fata."

   Atunci mi s-a aprins beculetul. Cum de nu mi-am dat seama de prima data? Si de unde are el numarul meu de telefon? Nu imi amintesc sa i-l fi dat. Imediat simt cum ma relaxez si un mic zambet imi apare pe fata.

   "ETHAN!!!" 

    "Chiar el! In carne si oase. Ti-a luat cam mult sa iti dai seama, pisi." 

   Nu cred ca tocmai mi-a spus pisi. Bleac! 

    "Nu imi mai spune asa! E un apelativ oribil. In caz ca nu iti mai amintesti , numele meu este Lara.Si de unde ai tu numarul meu de telefon?"

    "Ok. Nu trebuie sa te superi. Nu o sa iti mai spun pisi, iubito. Ce conteaza de unde am numarul? Important este ca il am. Nu stiu de ce te deranjeaza acest lucru...pun pariu ca la cat de multe fantezii cu mine si-a facut micul tau creieras, mi l-ai fi dat fara sa te gandesti de doua ori."

    Pana si cand scrie mesaje e arogant. Las telefonul pe noptiera si nu ii raspund la ultimul mesaj. Daca are de gand sa se comporte asa pentru totdeauna, atunci sa vorbeasca singur.  

   Imi iau haine din dulap si intru in baie, in speranta ca apa calda sa ma relaxeze si sa ma faca sa nu ma mai gandesc pentru cateva momente la o anumita pereche de ochi negri, care de doua zile imi bantuie fiecare secunda a vietii. 

    Cand ies din baie imi dau prosopul jos de pe cap, lasand parul ud sa cada pe spate rebel. Ma indrept spre sertarul dulapului pentru a lua uscatorul, dar atentia imi este atrasa de mormanul de haine care se afla pe patul meu. Hainele lui. 

    Ma asez in mijlocul patului cu picioarele incrucisate si iau tricoul negru in mana, ducandu-l apoi spre fata. Il strang in maini, cu fata ascunsa in materialul acestuia , incercand sa inhalez cat mai mult posibil din acest miros mirific, care imi imbata simturile si ma transfera intr-o alta lume.

   Imi e atat de frica. Frica de el. Frica de mine. Frica de ceea ce simt si de ce poate dezvolta inima mea pentru el. Frica de aceste sentimente contradictorii pe care le incerc in fiecare moment al vietii mele de cand l-am cunoscut pe Ethan. Ma face sa ma simt bine, imi place compania lui, pana si glumele sale de prost gust si remarcile perverse la adresa mea imi fac placere. Imi e frica de acest lucru. Imi e frica sa nu devin dependenta de toate aceste clipe si trairi. Sa devin dependenta de el si de prezenta lui in viata mea. 

    Sunetul telefonului rasuna in incapare, atragandu-mi atentia. Intind mana si il iau si este exact ceea ce ma asteptam:un mesaj nou.