Revenge

Capitolul III

   Ma simt atat de bine stiind ca am castigat cursa asta. Chiar voiam sa ii arat lui Ethan faptul ca si o fata e capabila sa mearga cu un motor si cateodata mult mai bine decat o face vreu reprezentant al sexului opus. M-am saturat pana peste cap de toata chestia asta cu  "esti fata, nu esti capabila de nimic sau nu poti face nimic".  De ce? Traim intr-o lume libera, unde fiecare poate face ce vrea, cum vrea si cand vrea. 

   Il privesc uimita pe Ethan deoarece nu schiteaza niciun gest care sa tradeze faptul ca ar fi suparat sau dezamagit de el in vreun fel. Ba din contra, are un zambet kilometric pe fata care ma enerveaza la culme. A pierdut, nu ar trebui sa zambeasca. Ce se intampla cu tipul asta? 

   -"Nu fii asa sigura, papusa." spune acesta si simt cum tot sangele mi se urca la cap. "A fost egaliate. Motoarele noastre au trecut linia de sosire in acelasi timp." 

   "Ce? Nu pot sa cred ca a spus asta. Are cumva nevoie de ochelari de vedere? Sunt sigura ca am trecut linia de sosire inaintea lui! Nu imi poate face asta..."

   "Ba o face. Si o face foarte bine!"

   "Poti sa taci macar o data?OK,  trebuie sa termin odata conversatiile astea cu mine si sa incerc sa ii demonstrez orbului astuia ca eu am castigat" 

    -"Ooo, nu , nu! Nu o sa imi faci asta! Am trecut linia de sosire inaintea ta cu cateva secunde. Tu chiar nu ai observat nimic? Crezi ca sunt nebuna? Ca imi place sa ma contrazic cu tine degeaba? Daca nu as avea dreptate nu as face tot scandalul asta, intelegi?" ii spun eu ridicand tonul din ce in ce mai mult.

   -"Eu cred ca tu nu stii sa pierzi!" spune acesta pe un ton foarte calm , schitand un zambet in coltul gurii.

   -"Vad ca nu are rost sa ma cert cu tine, oricum nu o sa te fac sa intelegi nimic!" spun dupa care ma intorc spre Sara care era in spatele meu si care urmarise atent toata cursa. Ma uit la ea cu o fata rugatoare si aceasta are o expresie dezamagita pe fata.

   -"Imi pare rau, Lara, dar cred ca Ethan are dreptate. Motoarele voastre au trecut linia de sosire in acelasi timp." spune aceasta si ma uit la ea cu o expresie uimita. Nu pot sa cred ca nu a vazut ca l-am intrecut.

   -"Poftim? Sara , am trecut prima linia de sosire. Ce naiba , ne cunoastem de ani buni, nu pot sa cred ca imi faci asta, nu pot sa cred ca te pui de partea tipului asta!" spun si ii arunc lui Ethan o privire ucigatoare, iar acesta doar zambeste si am o presimtire proasta in legatura cu zambetul ala perfect care nu o sa mai existe pentru mult timp daca continua sa apara pe fata lui in momente inoportune.

   -"Nu ma pun de partea lui, dar chiar asa a fost, Lara! A fost egalitate , cum sa te fac sa intelegi?"

   -"Lara, de ce faci asta? De ce nu accepti ca a fost egalitate si gata. Nu suntem la gradinita sa ne certam pe o aberatie inventata de tine." intervine Etahn care se afla in spatele meu si asta a fost picatura care a implut paharul...

   -"Eu aberez? Eu aberez? Raspunde odata, idiotule! De ce esti las si nu accepti ca te-a batut o fata? Huh? Spune, de ce? Fii barbat si recunoaste macar o data in viata ta adevarul. Sunt sigura ca ai vazut ca am  castigat , dar nu te tin pantalonii sa recunosti. Dar stii ceva, e mult mai bine asa. Niciunul dintre noi nu o sa isi primeasca recompensa, eu nu te sarut si tu nu imi dai o tura cu motorul tau. Daca e egalitate, egalitate sa fie atunci" spun incrucisandu-mi bratele la piept si scotand limba la el ca un copil mic si rasfatat de 3 ani.

   Simt atingerea fina a prietenei mele pe umarul meu drept si si stiu ca vrea doar sa ma calmeze. Stiu, am o problema cu personalitatea. Nu reusesc sa ma controlez intotdeauna, dar cum pot sa o fac cand stiu ca am dreptate si tipul asta incearca sa ma faca sa par ridicola in fata prietenilor mei, care acum i-au dat dreptate lui.