Revenge

Capitolul X

Ajuns in dreptul patului, privi cu ura persoana care parca incerca sa se ascunda de el printre cearceafurile albe care emanau un miros neplacut de innalbitor si tot felul de substante chimice.

A intins mana usor, dandu-i la o parte o suvita de par care se lipise de fruntea ei palida din cauza faptului ca transpirase. O privea uimit si o dorinta arzatoare de a o proteja ii invada toate simturile.Ura si furia incepeau sa se scurga incet,incet pana nu a mai ramas nimic.

Totul in jurul lui incepea sa se dematerializeze, ramanand doar el cu ea, intr-o lume in care trecutul e dat uitarii, viitorul nu exista, iar prezentul e tot ce conteaza.

S-a lasat in genunchi pentru a o putea vedea mai de aproape. Era atat de mica si de firava incat nu ii venea sa creada ca are 18 ani. Arata ca o fetita de 15. Inocenta ei il facea sa creada ca o mica miscare impulsiva sau neatenta de-a lui ar putea sa o sparga in mii de bucatele, ca pe o papusa de portelan.

Ii parea rau ca circumstantele il obligau sa o urasca, dar trebuia sa se mentina ferm, nu sa cada la picioarele unei copile care nici macar nu stie ce vrea de la viata. A avut atatea femei, aventuri de o noapte,dar niciuna dintre ele nu i-a inspirat ceea ce ii inspira ea.

Era confuz. Credea ca ceea ce simte pentru fata e mila, dar acum ii era frica sa nu fie ceva mai mult. Ii era teama ca nu cumva fata, prin naivitatea si puritatea ei, sa ii fi intrat in inima. In acel loc pe care el credea ca nu il mai are de mult, pe care Marta il luase cu ea atunci cand il parasise cu ochii in lacrimi si cu intregul corp scaldat intr-o balta de sange.

Se uita la Lara si simtea din nou cum este cuprins de o forta demonica. Daca sora lui nu a putut trai,ea de ce sa o faca? A apucat perna care se afla pe fotoliul din incapere si s-a uitat la ea,stiind ca e ultima data cand o vede rasufland .

Pieptul fetei se ridica si cobora regulat, iar miscarea aceasta il innebunea ,facandu-l sa vada negru in fata ochilor. Putea termina odata pentru totdeauna cu jocul asta banal de-a soarecele si pisica. Putea sa termine cu ea acum,exact cum a facut si cu nenorocitul care zacea aruncat intre copaci.

In minte auzea doar o voce stranie care ii repeta in mod iritabil: "Fa-o! Fa-o!"

A apropiat incet perna de fata fetei, nefiind sigur daca vrea sa faca asta sau nu. Inima ii batea cu repeziciune, parca incercand sa il opreasca din ceea ce urma sa faca. Dar demonul era prea puternic. Ii consuma fiecare celula , fiecare muschi, fiecare organ. Mainile incepeau sa-i tremure din ce in ce mai tare, odata cu apropierea pernei de chipul ei.

Cand aceasta a ajuns la doar cativa centimetrii distanta, a inchis ochii strans si a vrut sa se napusteasca asupra ei pentru a o sufoca, dar a auzit un fosnet si a aruncat perna jos cu repeziciune ca si cum l-ar fi ars.

A observat corpul micut al fetei cum se zvarcolea sub asternuturi si s-a uitat la ea, nestiind ce sa faca. Atunci, din instinct, s-a asezat din nou in genunchi langa pat si i-a luat mana micuta intr-a sa.

-"Lara...Lara..." glasul sau era soptit, dar fata nu deschidea ochii, continuand sa se zbata.

-"Nu! Nu! Te rog! Ethan , te rog nu ma lasa singura! Mi-e frica! Nu pleca. Ethan stai...Te iubesc!" a spus ea dintr-o singura rasuflare, orbajii umplandu-i-se de lacrimi, dar inca tinand ochii inchisi.

Aceste cuvinte adusesera pe fata barbatului un zambet sincer. Zambea si era fericit, desi nu stia motivul. A mangaiat-o usor , coborand de pe obraji spre barbie, ocolindu-i buzele rozalii, care erau atat de atragatoare. Simtea o dorinta imensa sa o sarute, si intr-un anumit fel, cuvintele ei fusesera cele care il motivasera sa faca acest lucru. Si-a trecut incet degetul mare peste ele, simtind inima zvacnindu-i in piept. Nu mai stia ce simte. Acum cateva minute ar fi omorat-o fara sa se gandeasca de doua ori, iar acum ii admira frumusetea angelica. Il daduse peste cap de tot. Nu stia ce sa faca, cum sa reactioneze si mai ales cum sa isi continue planul calcandu-si pe sentimente.