Ar trebui să spună ploaia de ce ai plecat,
Și mugurii ce au încolțit să vorbească,
Să-mi spună timpul de ce mi te-a luat
Între noi era doar o fereastră.
Sarea nici nu mai are vreun gust,
Iar vântul s-a pus tot mai tare;
Mai beau din paharul ce mi s-a scurs
Stropi de must,prin sertare...
Ar trebui să râdă soarele!...dar râde tot despre tine!
Cum obișnuiam să-ți văd defectele mici, o perfecțiune!
V-a fi din nou cald aici cum cald era doar gândul?
Iubirile mari se prefac în piedici,
Iar moartea lor deznodământul!
CITEȘTI
Doi Străini
Şiir"Într-o lume în care toți se iubesc, eu îți duc dorul" A fost trăită la întâmplare,scrisă la întâmplare și amintită la întâmplare. Am fost un timp stors printre fire Un praf suflat de vânt...
