Greu de atins

Capitolul 2 - tortura continua

M-am ridicat, intr-un final de pe jos, mergand catre ieșirea din facultate. Mi-am sters lacrimile cu dosul palmei, continuand sa merg rapid pe holurile cladirii. Ziua asta m-a nenorocit...am gandit eu, nervoasă. Mi-as fi dorit sa nu il mai vad niciodata, din pricina faptului ca m-a facut sa ma simt ingrozitor. Am iesit din facultate, cu telefonul in mana, gandindu-ma daca sa ii cer cursurile Sandrei sau nu, cand privirea mi-a fost atrasa de o Tesla neagră, parcat în fata portii. Iar, la volan, era bineinteles el, Benjamin Stanley, purtand ochelari de soare. Am simtit cum imi reapare golul in stomac, am marit pasul, incercand sa evit masina si totodata aria sa vizuala. L-am zarit cu coada ochiului, dandu-si ochelarii jos si privindu-ma pe geamul masinii. Am inghitit in sec, insa am mers mai departe, simtindu-i ochii verzi in ceafa. Mi-am scos telefonul din buzunar si am apelat-o pe singura persoana cu care puteam vorbi: Sandra.

-Eveline, esti in regula? m-a intrebat ea pe un ton ingrijorat, facand referire la ce se intamplase in aacea zi.

-Nu vreau sa vorbesc acum despre asta, am spus cu o voce stinsa, suparata. Te-am sunat sa te intreb daca imi poti imprumuta cursurile tale de chimie-fizica...

-Te apuci si tu in sfarsit de invatat! a exclamat surprinsa apoi a adaugat repede: scuza-ma, stiu ca nu era momentul...da, desigur ca ti le dau, stai linistita. In doua ore sunt la tine acasa cu tot ce ai nevoie. Nu iti face griji, mi-a spus pe un ton bland.

-Multumesc, Sandra, i-am spus oftand apoi am inchis telefonul. Am intrat in casa, unde domnea o linite ca de mormant. Era intuneric din priina jaluzelelor trase si mirosea a aer inchis. Am oftat, dandu-mi ochii peste cap apoi am aprins luminile si am inaintat catre biroul meu. Mi-am scos foile pe care le scriseem la laboratorul Lui, apoi mi-am deschis laptopul.

"Ce imi faci tu mie?" mi-am spus in gand, recitind notitele din care nu intelegeam nimic. Ma durea capul, imi era foame, insa am ales sa caut pe internet informatii despre aceasta materie de care nu am fost niciodata atrasa. Dupa cateva zeci de minute mi-a sunat soneria: era Sandra. M-am ridicat obosita de la birou, mergand sa ii deschid usa.

-Buna, multumesc ca ai venit, i-am spus deschizandu-i usa si lasand-o sa intre. Te servesc cu ceva?

-O cafea te rog, mi-a raspuns apoi s-a descaltat si a inaintat cu mine catre bucatarie. Si-a lasat geanta pe unul dintre scaunele inalte de bar apoi si-a scos caietul si mi l-a intins.

-Multumesc, am oftat in timp ce puneam apa pentru cafea la fiert. Stiu ca mi-am condamnat singura sentinta, dar efectiv nu am putut sa ma controlez. Nu il suport! am pufnit nervoasa, rasfoind caietul Sandrei. Iar acum nu o sa mai pot sa scap de el.

-Si uite asa ai inceput si tu sa te gandesti la el...a suras ea apoi m-a luat de mana. O sa fie bine, trebuie doar sa inveti si sa ii arati ca nu esti de fapt asa cum crede el.

-Mi-a spus ca m-am pus cu cine nu trebui, am oftat apoi m-am dus sa pun cafea in apa fiarta din ibric. Si ca voi suporta consecintele.

-Haide Ev, nu cred ca vorbeste serios, e om in toata firea, mi-a spus ea, incercand sa ma incurajeze. Insa stiam ca nu stateau asa lucrurile. "Desi mi-as fi dorit sa fie asa..." am adaugat eu in gand, amestecand in cana de cafea. O sa suport ce am de suportat, o sa invat si o sa ma invat minte si asta este.

Sandra se uita lung la mine, dand dezaprobator din cap la auzul vorbelor mele. Stiu ca refuza sa ma creada, insa eu am fost acolo, eu am luat parte la discutie si eu I-am sustinut privirea glaciara si serioasa: El nu glumea. Am inceput sa rasfoiesc caietul ei de chimie-fizica, in timp ce asteptam cafeaua sa fiarba: la naiba, nu intelegeam o boaba. "De ce naiba nu oi fi fost macar atenta la cursurile acestui om?!" mi-am spus exasperata, muscandu-mi buza de nervi. ''In ce naiba m-am bagat?" . Am citit primul curs, mai mult degeaba, insa speram ca daca aveam sa incep, lucrurile vor deveni mai usoare, cand am fost intrerupta de cafeaua din ibric ce daduse pe afara.