Greu de atins

Capitolul 4 - din rau in mai bine?

Am adormit neintoarsa de indata ce am ajuns acasa, rapusa de oboseala si ganduri profunde. "daca la o chestie atat de minora nu reusesti sa te controlezi, ce vei face in viata la lucrurile cu adevarat importante?" imi rasuna in minte neincetat in timp ce incercam sa dorm macar doua ore. Stiam ca alarma de dimineata va suna din clipa in clipa, insa speram sa nu ma trezesc prea curand. Dormeam, gandindu-ma intr-una la faptul ca avea dreptate. De ce ma consum atat? De ce imi pasa? ma intrebam in sinea mea. De ce reusise El sa aiba un impact atat de mare asupra mintii mele? De ce l-am lasat sa faca asta? De ce am fost impertinenta? Am avut o zi proasta... Dar asta nu este o scuza. Si iata-ma ajunsa aici, in situatia asta, din care nu mai stiu cum sa scap. Oare s-a mai oprit din drum sa duca pe cineva acasa la 3:30 dimineata? Bineinteles, nu fii tampita Eveline! Nu esti tu prima si nu vei fi nici ultima, uita-te la El, poate avea orice....pe cand tu acum ai ura lui... In scurt timp mi-am dat seama ca visez. Gandurile mele furtunoase fusesera adunate impreuna intr-un vis deosebit de real. Visam si, din nou, El imi acaparase visele. "Si uite asa ai ajuns tu in atentia lui"  cuvintele Sandrei imi rasunau in minte, facandu-ma sa zambesc involuntar. Si asa m-am si trezit, cu zambetul pe buze, in timp ce alarma telefonului suna mai zgomotos ca niciodata. Am apasat butonul de snooze in disperate, incercand sa imi deschid ochii. Buimaca, m-am uitat la ceas: 7:00 dimineata. Superb, 3 ore de somn si nimic mai mult, mi-am spus in timp ce imi aranjam patul. M-am deplasat catre bucatarie, tinandu-ma ametita de pereti si am pus apa in ibric la fiert pentru cafea. Uitandu-ma la ceas, am realizat ca nu am timp sa imi savurez cafeaua acasa, cu agenda in brate, asa cum fac in fiecare dimineata, asa ca am turnat-o in termosul meu rosu de la Starbucks, pe care urma sa il iau cu mine cand plec. M-am imbracat rapid in niste pantaloni negrii de piele si o camasa alba, suflecata la maneci, peste care urma sa imi iau geaca mea de denim. Mi-am facut in repezeala geanta, mi-am infascat termosul si am plecat spre facultate. In timp ce mergeam in pas alert pe strada, incercand sa nu fiu lovita de vreo masina, mi-am scos telefonul, dandu-i mesaj Sandrei.

"Sunt pe drum, te rog anunta-ma daca apare inaintea mea la ora. TE ROG. Am dormit 3 ore. Am avut o noapte....lunga"  am spus apoi am apasat trimite. Mi-am bagat telefonul in buzunar si am inceput sa alerg pe drum. 

In timp ce urcam pe scarile faculatii mele m-am uitat la ceas din nou: 7:56. Sunetul unui SMS mi-a atras atentia, asa ca mi-am scos telefonul sa verific. Era de la Sandra: "nu a ajuns inca, unde esti? Grabeste-te" Mi-am dat ochii peste cap, razand de raspunsul ei si, fara sa ii mai raspund la SMS, am intrat in sala. M-am asezat in banca, gafaind de efort, apoi mi-am scos foile pentru laborator si le-am asezat pe masa langa termosul de cafea. M-am intors, privind-o peste umar pe Sandra care dadea dezaprobator din cap, razand. I-am zambit apoi m-am reintors cu fata la tabla in momentul in care am auzit usa deschizandu-se. Era El, imbracat intr-un pulovar subtire, baby blue, pus peste o camasa ce presupun a fi alba, judecand dupa gulerul ce iesea la iveala, pantaloni bleumarin, stramti, de costum, pantofi in aceeasi nuanta ca pantalonii. Diferit era faptul ca purta peste pulovar un halat alb, cu maneci lungi, de laborator. De ce il analizezi atat?! a urlat constiinta mea la mine, desteptandu-ma. Mi-am ridicat privirea, continuand sa il analizez. Camasa alba purtam si eu, camasa alba purta si el... Eveline opreste-te! am zambit amuzata de gandurile mele apoi am ridicat privirea catre el, inghetand. Se uita fix la mine. Am schitat un zambet sters in coltul gurii, apoi mi-am mutat privirea catre hartiile mele. S-a asezat la catedra, trantind catalogul si foile pe masa, ca de obicei, S-a lasat pe spate pe scaun, luand catalogul si incepand sa faca prezenta. Am spus prezent in momentul in care mi-a strigat numele, usurata fiind ca a trecut mai departe si ca nu a mai avut ceva de comentat la adresa mea. Terminand prezenta, s-a ridicat, suflecandu-si manecile halatului si inaintand catre tabla. 

-Astazi vom discuta despre cinetica moleculara, a spus in timp ce scria titlul pe tabla cu o bucata de creta. Folosind legea lui J.C. Maxwell – de repartiție pe viteze a moleculelor unui gaz real – și a lui L. Boltzmann – de dependență a energiei cinetice medii a moleculelor de temperatura lor, a adaugat, lasand creta jos si incepand sa se plimbe din nou printre banci.