Greu de atins

Capitolul 7 - ignoranta

Am inchis usa in urma lui si m-am prabusit pe podea, tremurand, transpirata toata. Dios Mios, ce tocmai s-a intamplat a fost... am gandit in timp ce imi sprijineam capul in palme. Nu puteam sa cred, nu aveam cuvinte sa exprim ce tocmai se intamplase. Nu aveam cui sa spun si la cine sa ma descarc. Singurii constienti de aceste intamplare eram eu si... Ei bine, El. Cum s-a ajuns in atat de scurt timp de la agonie la extaz? Cum de a acceptat? Eveline, scumpo, nu esti nici prima nici ultima. Ai devenit doar o victima a Lui, nu te mai agita atat. A fost si nu o sa mai fie, imi spunea constiinta in timp ce ma chinuiam sa imi ridic corpul amortit de pe jos. Intr-o mare masura, ceea ce gandeam era adevarat, dar intr-o alta masura refuzam sa cred. In acel moment fusese al meu. Nu stiam daca va mai urma ceva. Tot ce stiam era ca nu scapasem de "consecintele" de la laboratorul de chimie-fizica si ca acea seara nu imi rezolvase problemele. Ceea ce ma socase cu adevarat fusese blandetea de care a dat dovada El, maniacul de profesor, nu sarutul in sine. Desi combinatia de aroma de cafea cu Vanilla Tabacco se potriveste de minune...Eveline, potoleste-te!!! imi spuneam, incercand sa imi sterg zambetul tamp de pe fata. El, Benjamin Stanley, ajunsese sa imi placa...pana si mie. Am facut curatenie in bucatarie apoi am urcat impreuna cu notitele mele sus, in dormitor, unde m-am prabusit epuizata pe pat. Am stat, gandindu-ma la ale mele timp de jumatate de ora, dupa care m-am ridicat in capul oaselor, hotarata sa invat materia Lui. Oricum nu pot sa dorm, dat viind faptul ca am baut 4 cafele, mi-am spus apoi m-am asezat la birou, incepand sa rasfoiesc hartii. 

***

Cand alarma telefonului meu a sunat la ora 5:55, eu eram deja in picioare. Nu dormisem aproape deloc, iar rasaritul m-a prins invartindu-ma prin camera. Imi petrecusem toata noaptea invatand chimie-fizica, pana ce am adormit cu capul pe birou, epuizata. Imi treceau prin minte tot felul de ganduri, ma gandeam ce ma va intreba, daca ma va intreba. Poate a renuntat, poate nu vrea sa mai aiba de a face cu mine, imi spuneam in timp ce analizam in lung si in lat dulapul, nestiind cu ce aveam sa ma imbrac. M-am hotarat la o camasa bleu, dintr-un material subtire, acompaniata de o pereche de blugi negrii stramti si botine negre de piele cu toc. Nu voiam nici sa ies in evidenta prea mult, pana la urma nu asta era scopul si durata vizitei. Am coborat in bucatarie, pentru a-mi face un termos intreg de cafea la ibric si un toast mare cu avocado si branza. Ma bucuram insa ca nodul de emotii din stomac se mai diminuase dupa experienta din seara precedenta. Am plecat din casa in viteza, mergand cu pasi repezi catre facultate. Incercam sa ma gandesc cat mai putin posibil la cum avea sa decurga laboratorul de chimie-fizica. Nu voiam sa ma demoralizez si, mai ales, nu imi doream sa ma agat de niste sperante false. Nu trebuia sa sufar, nu aveam pentru ce.Nu era treaba mea si nu tinea de mine acest aspect. Ajunsa in laborator, m-am asezat in a doua banca, unde imi era locul, scotandu-mi foile pe masa. Am avut o tentativa de a-mi scoate termosul de cafea din geanta insa cuvintele Lui mi-au sagetat mintea: "Sa nu te mai prind cu cafea in laborator". Astfel, am decis sa il las sa alunece inapoi in geanta, ramanand pentru ora viitoare. 

- Eveline, de ce nu mi-ai raspuns la telefon ieri?! am auzit vocea Sandrei din spatele meu. Ai patit ceva? 

La naiba! Uitasem cu desavarsire de apelul Sandrei. Mi-am muscat vinovata, gandindu-ma pret de o fractiune de secunda ce sa raspuns, apoi m-am intors cu fata catre ea, luandu-mi o figura de om serios.

- Nu, Sandra, nu am patit nimic... am spus scarpinandu-ma in cap. Ieri am adormit devreme ca sa scap de durerea de cap. Mi-am pus telefonul pe silentios si am adormit, iarta-ma, am adaugat, spunandu-i ceva ce putea fi atat simplu cat si credibil. 

- Imi pare rau, s-a plans ea, zambindu-mi. Am crezut ca s-a intamplat ceva, a spus, intorcandu-se catre banca sa. 

Citindu-mi schemele in liniste, zgomotul unor pasi pe hol mi-a accelerat bataile inimii. Profesorul Stanley a intrat in laborator, aruncandu-si foile pe masa in stilul sau caracteristic, apoi asezandu-se si lasandu-se pe spate in scaunul de la catedra.