Greu de atins

Capitolol 5 - schimbarea vine incercand

5:50 dimineata. Beep... Beep... Beep... alarma mea de dimineata se auzea in surdina, in timp ce telefonul vibra pe noptiera. O noua zi, o noua provocare. Multumesc Doamne ca nu aveam chimie-fizica si astazi... mi-am spus in gand, frecandu-ma la ochi, obosita. Desi incepusem sa imi doresc din ce in ce  mai mult... Ora de chimie-fizica, desigur. Doar nu altceva... Eveline, la naiba, revino-ti! a urlat constiinta mea, facandu-ma sa rad. Astazi nu, mi-am spus, ignorandu-mi constiinta, apoi m-am ridicat din pat. Azi nu imi fac nervi si probleme. Azi ma simt bine. Si, intr-adevar, chiar aveam o dispozitie buna. Sa fie tocmai El de vina? Tot ce este posibil. Nu imi doream sa ma apropii de el, insa, fara sa vreau, am reusit. Imi captase atentia la fel cum si eu i-o captasem Lui. Oare avea sa imi accepte...propunerea? m-am intrebat in gand in timp ce imi faceam cafeaua mea de dimineata. Nu, Eveline, nu e bine. Il ignori pana aflii raspunsul, mi-a spus din nou constiinta, iar eu am dat negativ din cap. Am pus cafeaua la fiert, apoi mi-am luat telefonul, apeland-o pe Sandra.

-Alo? a spus ea cu vocea sa pitigaiata, de neconfundat. Sunetul era infundat, semn ca Sandra era in masina, conducand catre casa mea.

-Buna dimineata, daca te grabesti si ajungi in timp util apuci sa iti bei cafeaua de dimineata cu mine, I-am spus, amestecand in cafeaua din ibric.

-Nu as rata asta pentru nimic in lume, Ev, ajung in 5 minute, mi-a spus apoi a inchis apelul. Am zambit apoi am turnat cafeaua in doua cesti. Nu am putut rezista sa astept pana ce vine Sandra, asa ca am sorbit o inghititura din cafeaua fierbinte. Fara sa vreau, am suspinat din pricina placerii si a gustului desavarsit, gandindu-ma la cafeaua facuta de El. Brusc soneria m-a facut sa revin la realitate, tresarind si varsand cafea pe mine -ca de obicei. 

-Fuck, shit si la naiba! am exclamat mai mult razand decat enervandu-ma, apoi m-am ridicat sa ii deschid Sandrei. Buna si tie, I-am spus inca razand.

-Iar ai dat cafea pe tine? mi-a spus ea, intrand si inchizand usa dupa ea. Iar te gandeai la El?

-Sandra eu nu ma gandesc la el, am spus tuguindu-mi buzele, mintind. Am luat ceasca de pe masa si I-am intins-o Sandrei. Ai grija sa nu o versi si tu pe tine, I-am spus. A ras, luand ceasca din mana mea si apoi asezandu-se pe unul dintre scaunele din bucatarie.

-Eu nu am creierul in alta parte, Eveline, a spus ea razand si luand o inghititura de cafea. Si... Cum iti mai merge cu El? m-a intrebat apoi, fixadu-ma cu privirea. Mi-am dat ochii peste cap, nemultumita de intrebare, ezitand putin inainte sa raspund. Ceva in adancul sufletului meu imi spunea ca Sandra nu trebuie sa stie mai mult decat strictul necesar. Si pana la urma, nu se intamplase nimic de ordinul fantasticului, nu aveam ce si de ce sa ii spun.

-Cum sa imi mearga, la fel ca si pana acum. Astept sa imi accepte scuzele, stau cu un nod in stomac permanent, nu stiu cand urmeaza sa ma scoata la tabla, astept urmatoarea miscare, I-am spus oftand. Ieri m-am dus sa imi recuperez termosul de cafea... Domnul Stanley este o scarba si in ora si inafara orei. Mi-am luat termosul de la el din birou si am plecat. Cam atat, am spus, rasufland usurata, apoi dand cafeaua pe gat.

-Oare El ce crede despre situatia asta? m-a intrebat ea, mijind ochii spre mine. Incerca sa ma faca sa il agreez, ceea ce era opusul a ce voiam eu sa se intample. M-am ridicat, luand ceasca de cafea si asezand-o in chiuveta, dand dezaprobator din cap.

-Nu stiu si, cred ca ti-am mai spus ca nu ma intereseaza, I-am spus amuzata. Am iesit pe usa casei, apoi m-am urcat impreuna cu ea in masina. Mi-am scotocit in geanta, cautand termosul meu rosu de cafea, incercand sa nu zbor din scaunul masinii din pricina felului in care Sandra conducea. Sa nu imi versi cafeaua, Sandra, I-am spus gasind, intr-un final, termosul si tinandu-l strans in mana. In scurt timp am ajuns, parcand in fata cladirii facultatii. Uitandu-ma pe geam am observat parcarea, pe jumatate goala. Iar masina Lui nu era de gasit, mi-am spus in gand in timp ce coboram din masina. Am intrat cu Sandra in facultate, uitandu-ma la ceas: 7:50. In acea zi nu intarziam. Aceea era o zi buna. Mergeam pe coridor, explicandu-i Sandrei horoscopul din dimineata aceea cand, deodata, am observat o silueta masculina venind din directia opusa noua: era, desigur, El, uitandu-se fix la mine. Am realizat ca se uita la termosul meu rosu de cafea, iar cuvntele sale mi-au rasunat in minte: Sa nu te mai prind cu cafea in laborator. Panicata, mi-am indesat repede termosul in geanta, continuand sa vorbesc cu prietena mea, fixandu-l cu privirea pe El. A zambit discret in coltul gurii, trecand pe langa noi, iar eu am expirat usurata.