După 3 luni
Perspectiva autorului
Klaus a început să își piardă mințile.Nu se mai poate controla,plânge noaptea și distruge tot din calea lui,iar ziua ucide și își hrănește setea de sânge. De când Josephine a murit nu mai știe ce e cu el,și cu Elijah plecat,care nu vrea să îi spună de fapt ce s-a întâmplat cu Josephine,e și mai rău. Fratele lui era singurul care îl mai putea întoarce pe drumul cel bun.
Pictează cu sânge și diferite culori,dar ce-a mai folosită nuanță,e roșul sângeriu.
Perspectiva lui Elijah
Au trecut 3 luni de când Josephine e așa,iar fratele meu suferă.Nu pot să merg la el,dacă merg acolo,e posibil ca Josephine să revină și să măcelărească tot.
Nu știu ce să mai fac cu ea,încă nu își revine și îmi e frică să nu fi murit de tot.
Merg in camera unde e ea,si deschid coșciugul,e tot așa..îmi dau lacrimile,și în timp ce eu încercam să mă calmez simt doua mâini ce mă îmbrățișează.Știu că e Hayley..sunt puțin supărat pe ea pentru ca a luat una din persoanele dragi fratelui meu.
Mă întorc spre ea și îi cuprind fața cu mâinile mele.
- De ce ai făcut asta?
O întreb iar aceasta își ferește privirea.
-De ce l-ai distrus din nou pe Klaus?
-Din cauza ei am avut o viață tragică,m-am înfuriat prea tare..și..și..
Nu termina propoziția și izbucnește în plâns.
O i-au în brate și mergem în cameră. O așez pe pat și o pun să doarmă. Stau lângă ea această liniștindu-se.
Perspectiva lui Klaus
Nu mai dorm,nu mai gândesc limpede și ucid aproape tot timpul. Când nu ucid,dorm,iar când nu dorm..ei bine..iadul mă așteaptă cu brațele deschise..
M-a distrus..m-a făcut să sufăr,din nou..
Nu știu ce să mai fac,Elijah nu vorbește cu mine,sunt singur...am rămas din nou singur..
Trebuie să trec peste..nu se va mai întoarce,nimeni nu va mai fi lângă mine,nimeni..
Ies pe balcon cu paharul plin de alcool,mă uit la oraș,nu am observat până acum cât de frumos e noaptea.Luminile împânzesc cartierul și veselia orașului se aude chiar și la miezul nopții,adolescenți amețiți din cauza alcoolului consumat,merg pe străzi sprijinindu-se de prieteni sau de pereții clădirilor, mame ce își plimbă bebelușii ca să adoarmă,cupluri de adolescenți sau deja îmbătrânite stau pe terasă și vorbesc despre cum va fi viața lor de acum. Zâmbesc în colțul gurii încercând să mă imaginez pe mine acolo,dar eșuez. Sunt conștient că nu mă va iubi nimeni și nu am sperat niciodată că Josephine o va face,dar doar văzând-o îmi făcea inima să danseze.Mă uit spre cerul senin și îmi dau seama că nu voi avea bucuria să o mai văd niciodată.
Îmi cobor privirea spre șoseaua acum aproape goală,iar în colțul unei clădiri,văd pe cineva asemănător lui Josephine,doar că atunci când observă că mă uit la ea,dispare. E vampir.
Intru înapoi în cameră și încep să pictez.
Perspectiva lui XXXX
M-a văzut,dar sper să nu își fi dat seama că sunt eu.Nu vreau să mă întorc din nou la el,nu încă.Mai am nevoie de timp,trebuie să îmi dau seama dacă simt ceva pentru el. Fratele lui nu îmi va simți lipsa încă,și pot să mă gândesc dacă îl vreau în viața mea sau nu.Plec de lângă casa lui și mă întorc la cabana unde voi sta în timpul în care nu mă vor căuta.
Perspectiva naratorului
Plecă cu gândul la el,iar el e mereu cu gândul la ea. Se doresc reciproc,dar ea nu știe încă asta. Gândul că el e perechea ei,o înspăimântă,doar pentru că el e singurul hibrid din această lume,ei bine era..până acum.
Sufletul ei tânjește după el,iar al lui după al ei. Se vor reciproc și distanța asta îi distruge încet încet pe amândoi. Sufletul lor o să uite cum e să iubești dacă în scurt timp nu se vor reîntâlni,dacă nu își vor spune cât de mult se iubesc.
Două săptămâni mai târziu
Perspectiva lui Klaus
Stau din nou pe balcon și privesc străzile pline de agitație.Nu am mai simțit nimic de o săptămână. Sunt la fel ca și înainte să o cunosc pe Josephine.
Sunt eu.
Mă uit din nou spre clădiri,și exact în același loc ca acum 3 luni,văd aceeași fată,dar de data asta îi văd și o parte din chip.
NU EȘTI SINGUR
Aud în cap o voce asemănătoare cu a Josephinei,apoi ea dispare din raza mea vizuală.
- Nicklaus,trebuie să vorbim..
Mă întorc și îl văd pe Elijah în cadrul ușii de la camera mea.
- Te aștepți să stau și să vorbesc cu tine după ce m-ai ignorat timp de 3 luni?!
Spun furios și mă apropii de el prinzându-l de gulerul cămășii.
- NICKLAUS E VORBA DESPRE JOSEPHINE!!!
Când aud numele ei,îi dau drumul și mă întorc cu spatele la el
- Nu mă mai interesează persoana ei.
- Ști bine că te minți singur. Nicklaus..Josephine nu a murit..niciodată..
HEEEI,ȘTIU..MI-A LUAT UN CAR DE ANI SĂ POSTEZ,DAR,UITE CĂ A VENIT ȘI UN CAPITOL NOU. SPER CĂ VĂ PLACE,ȘI SPER DIN TOT SUFLETUL SĂ NU MĂ OMORÂȚI.
AȘTEPT PĂRERILE VOASTRE ÎN COMENTARI,KISSES.
