- Ce vrei să spui?
- Ea..ei bine,s-a născut cu un blestem. Dacă moare,se reîntoarce dar nu la fel cum era înainte. E mai diferită,e un hibrid. Dar mult mai puternic decât unul normal.
Are o dorință de sânge uluitoare și dorința de a ucide e foarte mare,dar partea mai ciudată e că nu am auzit de nicio crimă până acum. Deloc,și chestia asta dă de bănuit.
- Ai venit unde nu trebuia frățioare. Mai bine ia-ți poveștile de adormit copii și pleacă. E imposibil să existe așa ceva.
- Ba nu fratioare,mama noastră a creat genul ăsta de bestii cu mult timp înaintea noastră și am impresia că dacă blestemul ăsta nu exista,nici noi nu existam. Noi suntem creați pentru a ucide persoanele care au acest blestem. Eu,Rebekah și Kol,tu nu,pentru că tu ești un hibrid,nu un vampir.
- Elijah,pleacă te rog.
- Nicklaus,ști și tu că o vei căuta,dacă o vei face,ai grijă să se controleze la perfecție altfel instinctele noastre se vor activa și tu ști asta cel mai bine.
Spune și pleacă.
Ies din nou pe balcon și exact lângă aceleași clădiri,stătea aceeași fată. Arată aproape ca și Josephine,dar aura asta supranaturală și puternică pe care o are,nu duce a Josephine,dar pe când să o prind din urmă,pleacă.
Mă întorc în camera mea și mă pun în pat,am nevoie de un somn bun.
Mă pun pe spate și închid ochii.Simt prezența cuiva în cameră,apoi o pereche de buze se lipesc de buzele mele. Simt mireasma atât de cunoscută,și adâncesc sărutul. o prind de talie și o pun pe pat,ne-rupând sărutul,ca mai apoi eu să mă pun peste ea. Ne desprindem din sărut și dau să îmi deschid ochii,dar apoi simt mâna ei peste ei.
- Voi rămâne doar cu condiția să nu îți deschizi ochii.
- Bine love. O să încerc să nu o fac.
Își dă jos mâna de pe fața mea,iar eu o îmbrățișez strâmt. Nu pot să cred că e lângă mine. E atât de ireal. Îmi e frică să nu deschid ochii ca mai apoi ea să dispară. Adorm în brațele ei,și pot și eu după atâta timp să dorm liniștit sau măcar să dorm.
Perspectiva lui Josephine
Adoarme ținându-mă strâns în brațe,parcă fiindu-i frică să nu plec. Dar voi pleca,dorința de al ucide începe să apară. Mă desprind din îmbrățișare și sar de la balcon în mijlocul străzii. Fug cât pot de repede,apoi simt miros de sânge. Mă îndrept spre sursă și acolo văd o căprioară rănită. O ridic și îmi înfig colții în gâtul acesteia. Senzația de plăcere și de amețeală mă cuprinde în momentul în care simt sângele în gura mea. După ce îmi termin masa,plec. Ajung acasă și încep să mă gândesc la faptul că eu și Klaus nu ne vom apropia niciodată prea mult..mereu va exista chestia asta,mereu voi vrea să îl ucid. Deși sunt creată de mama lui Klaus asta nu ne face frați,pe noi ne-a rupt de legătura mamă-copil încă din momentul în care primii creați au început să ucidă oameni. Eu nu pot să trăiesc așa..nu pot să fug mereu de persoanele la care țin și nu pot să încep să ucid oameni. Mă așez la birou și încep să desenez ce îmi vine în minte. Îmi ocup timpul și mă descarc. După ce termin o parte din desen mă ridic și ies din casă. Am luat o decizie. Voi pleca de aici. Singurii pe care vreau să îi ucid sunt aici,nu mă vor căuta acolo unde merg.
Mă voi duce în Mystic Falls.
Perspectiva lui XXXXX
O văd la intrarea orașului. Nu pot să cred că e ea. Mă apropii dar mirosul ei nu e la fel,ea nu e ea..
Știam că e prea frumos ca să fie adevărat,dar tot e ceva ce nu am mai văzut până acum,iar ea nu e nici vampir,dar nici vârcolac.
Hmm,o nouă provocare.
E frumoasa și pare deșteaptă,nu se va lăsa ușor.
Intru înapoi în pădure apoi mă îndrept spre casă.
Fratele meu e în sufragerie,ca de obicei,scrie în jurnal. Îmi dau ochii peste cap și plec în camera mea.
Okay,știu e puțin și chiar îmi pare rău că nu am mai postat și că a durat chiar așa mult,dar a fost vară și am profitat de timpul liber. Cum va începe școala voi încerca să postez mai des.
Sper să vă placă și sper să fiți răbdători. Noul personaj misterios va mai rămâne ascuns o perioadă.;))
