Stefan and Damon

93 3 1
                                    

 Împachetam totul din cabană. Nu aveam multe lucruri,doar câteva tricouri, câteva perechi de pantaloni,un bloc de desen,un set de creioane grafice, ceva bani,telefonul și încărcătorul. Le pun pe toate într-un ghiozdan și ies pe ușă.
Încă nu știu sigur ce voi face în Mystic Falls, dar voi descoperi asta pe parcurs.

Îmi folosesc viteza și ajung în câteva minute la intrarea în Mystic Falls. 
Trec pe lângă multe case colorate și pe lângă oameni care se uită bizar la mine. Încerc să nu îi bag în seamă și îmi continui drumul. Ajung în fața unui hotel și intru. Ajung lângă o femeie blondă, îmbrăcată în uniformă, și cu numele hotelului scris pe partea dreaptă a cămășii ei albe. Mă apropii de ea, și îmi folosesc puterea. O constrâng și așa obțin o cameră pe termen nelimitat și gratuită. 
Îmi întinde apoi o cheie cu un breloc negru pe care era scris numărul 5. 

 - Mergeți înainte și a 4-a ușă pe stânga. 

 - Mulțumesc. 

Spun apoi mă îndrept spre camera destinată mie.
Intru și observ că în camera era prezent un parfum destul de cunoscut. Bizar. 
Camera era crem, un pat era așezat în mijlocul camerei,lipit de perete, lângă pat era o noptieră, un dulap destul de mare era în celălalt colț al camerei și pe peretele unde era și patul, mai era o ușă. Aia cred că e baia. Nu mă obosesc să intru să verific baia, și îmi arunc ghiozdanul lângă pat, apoi mă așez pe marginea lui. Scot telefonul din buzunar și tastez numărul lui Alaric. 
Alaric e un vechi prieten de familie, însă nu l-am mai văzut de ceva vreme. Am aflat că el acum, e profesor de istorie aici, în Mystic Falls, așa că am oportunitatea să îl văd.
Telefonul începe să sune, iar eu aștept nerăbdătoare. După 3 tonuri răspunde. 

 - Da?

 - Ce faci?

 - Cine e la telefon?

 - Deci nu cred, ai uitat de mine? 

Spun începând să zâmbesc. 

 - Scuze, dar chiar cine e la telefon? 

 - "Alalic, vleau sus" 

Imit o voce de copil apoi aștept reacția lui. 

 - Nu cred. Josephine? 

 - Cine altcineva? 

 - O doamne, ce mai faci? Cum mai ești?

 - Sunt bine. Sunt în Mystic Falls acum. Ce zici de o cafea?

 - Perfect. The Grill, ora 10. 

 - Perfect. Ne vedem. 

Închid apelul și pun telefonul pe pat. Mă îndrept spre baie cu gândul să fac un duș relaxant . 
Scap de haine și intru în cabina dușului. Pornesc apa și aștept să se facă temperatura perfectă, apoi încep să îmi spăl părul, apoi corpul. Mă clătesc și ies din cabină luând un prosop și îl pun în jurul corpului meu. Îmi usuc părul cu un prosop, apoi merg spre ghiozdan și scot de acolo o pereche de blugi negri, un tricou alb, o bustieră albă și mă îmbrac. Mă uit la ceas și văd că deja e 9. Pun geaca neagră de piele pe mine, bag telefonul în buzunar, mă încalț cu veșnicele mele botine negre și ies din cameră. Închid ușa cu cheia apoi bag și cheia în buzunar. 
Nu durează mult și ajung la The Grill. Am mai fost aici când eram mai mică. Veneam cu Four și cu tata. Zâmbesc când îmi amintesc de momentul când mi-am vărsat sucul la Four în brațe pentru că mă tot trăgea de păr. 
Mă așez la o masă și încep să stau pe telefon. Un chelner vrea să se apropie dar îi fac semn că încă nu m-am decis ce să comand, apoi îl văd pe Alaric apropiindu-se. Mă ridic de pe scaun și mă duc spre el cu brațele larg deschise. 
Mă îmbrățișează strâns apoi ne depărtăm unul de celălalt mergând spre masa. 

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 08, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

A new life in New OrleansUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum