Plouă.. Privesc cum picăturile de ploaie se preling încet pe geam, lăsând dâre de sentimente în urmă. Îmi place vremea asta. Poate pentru că şi în sufletul meu plouă de ceva timp.
Mă gândesc la tine. Aş spune că pentru ultima oară, dar ştim amândoi că nu este adevărat. Vreau să îmi iau rămas-bun, dar e o parte din mine care mă ține legată de trecut. Ştiu că nu o să pot să îți şterg amintirea.
Te-ai întipărit în inima mea care nu mai vrea să te uite. Se ține legată de durere, tristețe şi confuzie. De ce oare m-ai amăgit? Presupun că toate celulele din corpul meu se întreabă asta.
Nu ştiu dacă o să înțeleg vreodată cum poate cineva să îşi piardă din sentimente pe drum. Au existat sentimente? Am multe întrebări pentru tine, întrebări pe care nu o să ți le pun niciodată, întrebări care o să îmi chinuie mintea şi o să mă înnebunească în cele din urmă. Ai vrut să îmi faci rău? Presupun că nu.
De ce ai plecat atât de brusc? Şi de ce ți-ai lăsat valiza cu insecurități în sufletul meu? De ce m-ai mințit? De ce m-ai rănit? Meritam asta?
De ce ai fost un laş?
