Promisiuni goale.
Mi-ai făcut atâtea promisiuni.
Nu credeam în tot felul de chestii de genul ăsta, însă tu mi-ai schimbat concepția. Despre multe lucruri. Mi-ai promis și tot promis și m-ai făcut să cred că se poate, că există iubire și că ea poate învinge orice. Că este cel mai frumos sentiment.
Și apoi ți-ai încălcat toate promisiunile.
Obișnuiam să te întreb "Și dacă o să îți dai seama că nu sunt destul de bună și mă vei părăși?". Mi-ai spus că acest lucru nu se poate întâmpla.
Și ghici ce, într-o zi, s-a întâmplat.
Și atunci inima mea s-a rupt în mii de bucățele.
Mă îndrăgostisem așa de tare de tine. Ai fost prima mea dragoste.
Chiar dacă nu am avut contact fizic.
M-am îndrăgostit de tine, ți-am acceptat și calitățile și defectele, m-am îndrăgostit de felul tău de a gândi, de a vorbi, de tine în întregime. Am încercat să îți deschid ochii să te apreciezi mai mult. Ți-am dăruit inima mea cu speranța că nu o să o faci bucăți, că nu o să o arunci, că nu o să te joci cu ea ca și cum te-ai juca fotbal.
Contrar tuturor speranțelor mele, ai făcut lucrul de care mi-a fost cea mai mare teamă.
Te-ai jucat și ai plecat.
