Am avut multe îndoieli de care nu am avut curajul să vorbesc de-a lungul relației.
În principal, au fost legate de fosta ta iubită. Aflasem că ai fost o perioadă destul de lungă cu ea și că v-ați despărțit cu în jur de 2 luni înainte să fim noi împreună.
Nu vorbeam despre ea. Deloc. Însă tu o vedeai în fiecare zi. Nu mi-a plăcut chestia asta. Eram geloasă. Foarte.
Întotdeauna m-am întrebat, reușisei să treci peste? Cu adevărat? Sau m-ai folosit drept pansament?
Nu puteam să te întreb.
Dar poate că era destul de ciudat faptul că nu îmi spuneai nimic de ea. Mi-ai spus motivul despărțirii când eram prieteni. Ea nu mai simțea la fel. Ca și motivul despărțirii noastre. Tu nu mai simțeai la fel. Coincidență.
O altă îndoială era legată de prietena ta cea mai bună. M-ai întrebat dacă sunt geloasă pe ea, și am negat. Atunci nu știam cât de buni prieteni sunteți. Oare o fată și un băiat chiar pot fi prieteni atât de buni și doar atât? Am avut impresia că este posibil, însă tot cred că la un moment cel puțin unul dintre cei doi are sentimente pentru celălalt. Te-ai despărțit de mine pentru ea? Ai simțit vreodată ceva pentru ea? Întotdeauna mă simțeam prost când îmi ziceai ceva de ea. Petreceai mult timp cu ea, ea era acolo, nu eu. Vorbeați tot timpul și la un moment dat devenise stânjenitor pentru mine. Nu am vrut să te supăr și, în plus, nu îți puteam răpi dreptul la o prietenie foarte bună. Am ales să am încredere în tine. Și nu regret asta, pentru că în ciuda a tot, eu încă am încredere. Știu că ești o persoană bună și nu ai făcut nimic cu intenție. Dar am unele nelămuriri cărora nu le pot pune capac.
