Am momente în care pur și simplu simt că nu am niciun rost. Momente în care îmi doresc să nu fi existat. Momente în care îmi doresc să renunț. Momente în care tot ce simt este singurătate și un gol în suflet.
Iar când mă simt singură, mă refugiez pe aleea amintirilor, pe care acum ai pus stăpânire.
Asemenea unui film, toată povestea noastră se derulează în fața ochilor mei. Și mă trezesc zâmbind.
Vocea ta răsună în capul meu și aș da orice să o mai aud încă o dată.
Îmi amintesc și acum de felul în care râdeai. Îmi amintesc de felul în care încercai să mă faci geloasă și cum încercai să mă împaci când îți ieșea, de vocea dulce pe care o foloseai ca să mă înnebuneșți.
Aș fi putut vorbi cu tine la telefon ore întregi. Tu însă urai să vorbeșți la telefon. Dar o mai făceai câteodată pentru mine.
Îmi amintesc de toate momentele în care pur și simplu aveam o stare proastă, motivată sau nu, iar cu un simplu mesaj mă făceai să zâmbesc.
Îmi amintesc că adorai să mă tachinezi pe orice temă posibilă.
Și îmi amintesc cum mă alintai la început.
Cum îmi spuneai că îți e dor de mine și că atunci când ne vom vedea, mă vei strânge în brațe și nu îmi vei da drumul niciodată.
Îmi amintesc cum, chiar dacă urai mesajele vocale, mi-ai dat mie câteva.
Și îmi amintesc cum mi-ai spus prima dată "te iubesc" și eu ți-am zis să nu ne grăbim, dedicându-ți una dintre melodiile mele de suflet. Prin asta am vrut să îți dau de înțeles că nu vreau că asta să mă doară și să se termine, nu vreau să spun cuvintele alea magice de teamă că o să dispară toată magia.
Îmi amintesc cum la început nu simțeam nimic wow, și apoi, pe parcurs totul a devenit așa firesc. Și cum pentru tine mă transformam în cea mai dulce persoană.
Îmi amintesc cum îmi doream să fiu cea mai bună varianta a mea atunci când făceai parte din viața mea.
Îmi amintesc de noi 2 împreună și zâmbesc.
