Te-am cunoscut pe tine? Am reușit să descopăr măcar o părticică din tine?
M-ai lăsat să îl cunosc pe adevăratul tu?
Obișnuiam să îți spun că îmi place de tine așa cum ești. Că îmi place totul la tine. Și mi-ai spus că încă nu te-am cunoscut în totalitate.
Da, nu aveam cum să te cunosc în totalitate.
E greu să înțelegi o altă persoană, să te pui în locul ei și să îi înțelegi acțiunile.
Poate pentru că fiecare avem un mod unic de a gândi.
Dar eu vreau doar să știu dacă mi-ai permis să intru în sufletul tău sau a fost totul doar o mică-mare glumă.
Zilele trecute, mi-ai răspuns la o întrebare și mi-ai spus că nu ai fost cu mine doar că să fii cu cineva.. Prin asta înțeleg că au existat anumite sentimente. Însă nu suficient de puternice cât să te țină aproape încă un an în felul asta.
Nu cred că o persoană e capabilă să se prefacă chiar așa mult timp și în acest mod. Deci, am reușit să distrug puțin zidul de la intrare? Am avut măcar pentru puțin timp cheia inimii tale? Te-am făcut vreodată să zâmbești de-adevăratelea? Dacă da, cum au reușit să dispară toate astea? Sau "ești vrăjitor? Că ai reușit să mă vrăjești".
Nu o să înțeleg niciodată.
