Când ți-am spus prima dată, ai părut cea mai fericită persoană ever. Dar s-a dovedit o minciună. Te-ai prefăcut.
Mă întreb de ce ai mai făcut tot planul dacă nu voiai să se întâmple. Ce fel de persoană ar face asta? Credeam că nu tu.
Urma să fie cea mai frumoasă zi. 23 februarie. Urma să mergem la mall. Urma să mă ții de mână. Urma să mă săruți. Urma să mă strângi în brațe și să nu îmi mai dai drumul vreodată.
Urma să mergem să mâncăm la Dabo, feblețea ta. Urma să mă holbez la tine și să zic că nu e adevărat. Urma să mă rușinez și să roșesc în obraji. Urma să nu mă pot opri din zâmbit. Urma să te pup pe obraz și pe frunte. Urma să ne uităm la un film horror la cinema și să mă ții în brațe ca să nu mă sperii.
Urma să stăm să povestim.
Urma să mă pierd în ochii tăi căprui.
Urma să îți spun că nu vreau să plec.
Urma să nu vrei să îmi dai drumul.
Urma să plâng că nu te voi vedea o vreme.
Urma să mă mângâi pe par și să îmi spui că totul va fi bine.
Urma să îmi amintești că peste un an vom fi în același oraș și că ne vom vedea mai tot timpul.
Urma să razi de toate ticurile mele și să îmi spui că o să îți fie dor de mine.
Și urma să îmi spui că încep să mă perfecționez la sărutat.
Urma să mă uit în ochii tăi și să îți spun că te iubesc și că sunt cea mai fericită persoană.
Urma să chicotești și să zâmbești. Și apoi mi-ai fi spus și tu că mă iubești și că mă vei vizita în curând.
Urma să plâng în mașină și să îți dau mesaje.
Urma să îmi spui să am grijă pe drum și să te sun imediat cum ajung acasă.
Urma să adorm în mașină și să te visez.
Urma să zâmbesc ca o idioată și să spun că nu îmi trebuie nimic altceva.
Că tu ești tot ce am nevoie.
Păcat.
Nu s-a întâmplat.
Nu se va întâmpla.
Ar fi fost o poveste frumoasă, nu crezi?
