Greu De Iubit

Prolog

Calista's pov

Intru in casa si ma indrept spre scari ascunzand cutitul mai bine in buzunarul hanoracului. Dar inainte sa pun piciorul pe prima treapta Christine ma striga din bucatarie.

Christine. Calista, scumpo, ai ajuns?

Dupa modul dragut in care s-a adresat mi-am dat seama ca iarasi a adus un barbat in casa. Asta, sau e drogata. Sau pe moarte. Desi nu am eu norocul asta.

Eu. Da mama!

Pronunt cuvintele cu scarba si ma indrept spre bucatarie unde nu mare imi fu mirarea cand am vazut-o calare peste un barbat cam de vreo 23-24 de ani.

 Daca as sta sa numar toti barbatii ce au intrat in casa noastra excluzandu-l pe fostul sot al lui Christine, Jacob si fratele meu vitreg, Ethan, cel mai probabil as trece de 50. 

Christine se ridica de pe barbat si se uita la mine cu privirea aia de "fi draguta ca de nu te jupoi". 

Christine. Calista el este noul tau tata Michael, Michael, ea este fiica mea vitrega, Calista.

Eu. Incantata.  Spun fortand un zambet si intanzand mana spre el.

Michael. De asemenea. Spune zambind srangandu-mi mana.

Ma uit la Christine care ma da afara din priviri, fac dreapta imprejur si o iau la fuga pe scari oprindu-ma doar in camera mea unde ma trantesc cu fata in jos pe pat. Abia dupa ce lama cutitului imi cresteaza pielea prin materialul subtire al hanoracului imi dau seama ca a fost o idee proasta. Ma ridic si scot cutitul din buzunar ascunzandu-l sub perna si ma indrept spre baie. Ma postez in fata oglinzii si imi scot hanoracul privind rana micuta de pe abdomen. Iau trusa de prim ajutor si imi dezinfectez si bandajez rana. 

Ies din baie si ma pun inapoi in pat privind tavanul si meditand la ce s-a intamplat acum 2 ore.

Flash back 

In urma cu 2 ore

Ora 7:05

Ies din camera si cobor incet scarile sa nu o trezesc pe Christine. Intru mai intai in bucatarie de unde iau cel mai ascutit cutit pe care il gasesc si ma indrept usor spre usa. Ma incalt cu singura mea pereche de adidasi si pornesc spre padure ascunzand cutitul in buzunarul hanoracului. Am de gand sa imi inchei socotelile pe lumea asta. Nu mai suport. Oamenii ce ma cresc si care ar trebui sa fie parintii mei adoptivi ma urasc, colegii ma jignesc mereu si sunt bataia de joc a tuturor, practic nimanui nu o sa ii para rau daca dispar.

Defapt ar fi o persoana care probabil mi-ar simti lipsa; Ethan, fratele meu vitreg care mereu mi-a fost alaturi si mereu m-a facut sa ma simt iubita, dar acum ca s-a mutat cu tata in alt oras nu mai vorbim atat de des, iar eu ma simt din nou un nimeni.

Revenind. Intru in padure fara sa ma gandesc de doua ori si fara sa bag in seama strigatele femeii de pe strada opusa ce ma avertizeaza ca nu o sa mai ies vie de acolo. Daca ar sti ea ce e in mintea mea....
Ma plimb cam vreo 5 minute pentru a ma asigura ca nu stiu pe unde sa ma intorc in cazul in care ma razgandesc. Ma asez la baza unui copac si iau cutitul in maini lipind varful de locul in care ar trebui sa fie inima, inchid ochii,trag aer in piept si apas usor. Dar nu apuc decat sa simt o intepatura caci cutitul imi zboara din maini cu o viteza uluitoare. Deschid ochii confuza si raman impietrita. In fata mea sta un om....nu....o creatura inalta de cel putin 3 metri, imbracata intr-un palton negru trasaturile faciale lipsindu-i, insa gura plina de colti observandu-se cu usurinta. Ma uit in spatele lui si imi vad cutitul suspendat in aer de un..........tentacul... care cel mai probabil ii iese din spate. 

Eu. Imi vreau cutitul inapoi.  Spun cu o urma de frica in glas.

Creatura nu spune nimic, doar sta si se "uita" la mine. Ma ridic si ma apropii prudenta de ea incercand sa imi dau seama daca e vie. 

Eu. Heei. Imi vreau cutitul inapoi. Ma auzi?

Creatura. De ce ti l-as da?

Vocea sa suna foarte ciudat, dar ignor acest aspect.

Eu. Pentru ca e al meu. Si imi trebuie.

Creatura. Pentru ce iti trebuie?

Ei dracie! Mai face si pe-a prostul, e a naibi de enervant.

Eu. Ei dracie. Nu mai poate omul sa se sinucida fara sa fie intreupt. 

Creatura. Calista, moartea nu e o solutie.

 Ignorand faptul ca imi stie numele desi sunt sigura ca nu l-am mai vazut vreodata, stiu si eu ca moartea nu e o solutie, dar alta varianta nu gasesc.

Eu. Cine esti ?   Spun incercand sa dau la o parte subiectul sinuciderii

Creatura. O sa aflii, candva, dar nu acum. Acum trebuie sa te intorci acasa si sa nu mai incerci sa te sinucizi. 

Eu. Nu promit nimic.

Creatura ofteaza. Din spate ii iese alt tentacul cu care ma atinge pe umar. In urmatoarea secunda ma trezesc in fata padurii cu cutitul in mana si bulversata total. 

Imi var cutitul in buzunarul hanoracului si ma indrept spre casa. Atingerea creaturii, desi a fost scurta, mi-a transmis un sentiment ciudat. 

End flash back

Ziua asta a fost ciudata rau.

Seara

Ma intind in pat fara sa ma mai deranjez sa ma schimb si incerc sa adorm, lucru imposibil de altfel avand in vedere faptul ca Michael si Christine acum si-au gasit sa si-o traga. Camera "lor" fiind exact langa a mea pot auzi fiecare sunet. Ma ridic din pat si imi iau castile de pe noptiera si telefonul, imi pun muzica si ma intind incercand sa adorm. 

Dupa cateva minute pleoapele imi devin grele si inainte sa adorm vad o silueta inalta la fereastra dupa care pasesc in lumea viselor. 

helloo. Am postat si eu primul capitol.
Multumesc Fata_Viselor_Tale pentru titlu.