Greu De Iubit

18." Ce vrei de la mine?"

Eu. Cum am ajuns aici?
Ann. LJ te-a adus.
Eu. Si Slender?
Ann. Ce e cu el?
Eu. Nu a avut nimic impotriva?
Ann. Slender nu stie, dar nici nu va fi prea fericit când va afla.
Eu. LJ e bine?
Ann. Asta ar trebui să îl întrebi pe el.
Imi îndrept privirea spre locul indicat de Ann si il vad pe LJ dormind pe un scaun într-o poziție incomodă; pielea ii e mai albă decât de obicei, iar cearcanele din jurul ochilor sunt foarte evidente.
Eu. De cand sta aici?
Ann. 3 saptamani.
Ma uit socata la ea. Am dormit 3 saptamani? De ce a stat el cu mine?
LJ începe să se miște, iar Ann pleaca spunând că are de lucru. Desi sunt mai mult decat sigura ca nu are nimic de facut.
LJ se ridica in șezut si isi trece mâinile peste fata. Își ridică privirea, iar când ma vede fata parcă i se luminează. Fara vreun avertisment, acesta sare, la propriu, pe mine si ma îmbrățișează strâns; gem de (capsuni🤣) durere, dar imi mușc buza si ii raspund la îmbrățișare. Își afundă fata in scobitura gâtului meu, nasul sau zgariindu-ma usor pe linia pulsului.
LJ. Idioato! Sa nu mai faci niciodata un lucru atât de prostesc. Am crezut ca te-am omorât.
Eu. Si eu. - ii raspund soptit-
După câteva secunde se ridica sprijinindu-se in coate privindu-ma in ochi.
LJ. I-imi...Imi....p-pare....r-r-rau.
Wow, băiatul ăsta chiar nu stie sa isi ceara scuze.
Eu. E...in regula cred.
LJ. Asta e tot?
Eu. Ce vrei sa spui?
LJ. Aproape te-am ucis si tot ce spui e "in regula"?!
Eu. Păi.. da. Adică nu ai facut-o intenționat.....Cred.
Jack se uita oarecum confuz la mine. Se da jos de pe mine si se așează pe marginea patului cu privirea fixată în perete. Stam in liniște câteva minute pana cand LJ se decide să spargă tăcerea.
LJ. Ai dreptate, nu am făcut-o intenționat.
Face o pauză după care începe din nou.
LJ. După ce ai dispărut atunci in pădure te-am cautat peste tot, dar nu te-am mai gasit. Singura soluție era sa ma întorc la conac si sa ii spun lui Slender, deși stiam ca o sa o pățesc rau de tot. Totusi nu ma asteptam sa fiu pedepsit chiar atât de rau. - spune chicotind nervos-
Imi mut privirea pe cearșafurile albe gandindu-ma daca ar trebui să îi adresez următoarea întrebare sau nu. Intr-un final decid ca nu are ce sa se întâmple daca il intreb, asa ca fara sa ma mai gandesc o data ma trezesc vorbind.
Eu. Jack?
LJ. Hm?
Eu. Cum a fost viata ta inainte sa ajungi la conac?
Si pana aici mi-a fost. Mâinile ce pana acum stăteau lejer pe suprafață patului acum strâng cu putere asternuturile. Chiar si prin hainele sale largi se poate vedea cat de încordat este. L-am enervat.
Se ridic brusc facandu-ma sa tresar.
LJ. NU AI TU DREPTUL SA STII ASTA, AI INTELES? CHIAR CREZI CA DINTRE TOTI CEI DIN CONAC, ȚI-AȘ SPUNE FIX ȚIE ASTA? ESTI UN NIMIC PENTRU MINE. NICI MACAR NU STIU DE CE MAI TRAIESTI, AR FI TREBUIT SA MORI O DATA CU PARINTII TAI.
Las capul in jos, mii de lacrimi scurgandu-mi-se din ochi. LJ se aseaza pe scaun oftand.
Eu. Ai dreptate. Ar fi trebuit să mor o data cu părinții mei. Imi pare rau.

Ma ridic repede din pat si ies din încăpere; cobor scările ignorând durerile îngrozitoare si ies din conac nepasandu-mi ca tot conacul se uita la mine ca la masini străine.
.
.
.
Alerg de câteva minute bune, iar plămânii mei deja cerșesc aer, dar nu ma opresc.
Într-un moment de neatenție ma impiedic de o radacina si cad intr-o balta de sange. De unde? Ei bine de la nenorocitul de cadavru spanzurat de o creanga. Intestinele ii sunt scoase si imprastiate pe ramuri. Imaginea macabra imi provoaca greata, iar in urmatorul moment dau afara tot ce am mancat........acum 3 saptamani aparent.

Reusesc sa ma opresc intr-un final si dau sa ma ridic, dar picioarele nu ma mai asculta, nici macar nu mi le mai simt. E clar, sportul nu e de mine. Ma tarasc cu greu cat mai departe de acel loc oribil si ma sprijin de un copac incercand sa imi revin pentru a putea fugi in continuare.

Dupa cateva minute linistea padurii este perturbata de un fosnet. Poate parea ciudat, dar speram sa fie un animal al padurii, insa se pare ca norocul nu tine de partea mea; in fata mea apare insusi LJ cu o privire indiferenta. Incerc din rasputeri sa ma ridic in picioare si spre marea mea uimire reusesc; dar fericirea mea nu dureaza prea mult, deoarece LJ ma prinde de mana inainte sa pot face vreun pas. Ma smuncesc in incercarea disperata de a ma elibera, insa stransoarea se intareste (nu va ganditi la prostii:))) )facandu-ma sa gem.

LJ. Fugi de mine?-ma intreaba pe un ton amuzat-

Aleg sa nu ii raspund si imi atintesc privirea in pamant.

LJ. O sa iau asta ca pe un da.

Ma trage de mana eu dezechilibrandu-ma aterizand pe pieptul sau. Imi tin privirea atintita intr-un punct invizibil de pe pieptul sau

Eu. Imi pare rau-spun soptit, deja simtind lacrimile intepandu-mi ochii.-

LJ. Pentru ce?-ma intreaba el pe acelasi ton-

Eu. Nu trebuia sa te intreb despre........

Las propozitia neterminata, deoarece stiu ca inteles la ce ma refer.

LJ. Scuzele nu vor fi de ajuns.

Imi ridic privirea, uitandu-ma in ochi sai oarecum speriata. Ce ar putea sa vrea mai mult?

Eu. C-ce vrei sa spui?

Fara sa mai zica ceva isi lipeste buzele de ale mele intr-un mod brutal, dar care imi trimite mii de fiori in tot corpul. Incepe sa isi miste buze usor peste ale mele eu urmandu-i exemplul.

Dupa cateva secunde il indepartez cu toata forta de care dispun in acest moment cazand pe jos. Jack se uita confuz la mine.

Eu. Nu pot face asta.

LJ. Ce anume?

Eu. T-tu, t-tu mereu este dragut cu mine, a-apoi esti malefic si-si eu nu pot sa mai suport asta, eu-eu.......

Se apropie de mine si imi da un sărut scurt, dar suficient cat sa ma fac sa imi închid gura.

LJ. Vorbesti prea mult.

Tac. Tac si il privesc prudenta.

Eu. Ce vrei de la mine?

LJ. Nu stiu.

Raspunsul său ma face sa oftez. Ce e gresit la omul asta?

Da da da. Nu exista cuvinte in lumea asta pentru a imi exprima regretul că nu am mai postat, dar am fost la multe nunți, botezuri etc. Daaar. O veste buna. INCEPE SCOALAAAA. YEEEY😭😭😭😭😫😫😫😫
Va pwp