Greu De Iubit

Capitolul ~6~

  - O sa aștept. Ai face bine sa te ții de promisiune.
   Se întoarce și dispare în pădurea întunecată. Toți ceilalți par șocați de ce tocmai s-a întâmplat.
   - Asta o sa fie interesant, incepe sa rada un băiat brunet cu o masca albastra pe fata. 
  
   Ce naiba a fost asta? De ce ar recunoaște ca m-a ucis? Oare făcea mișto de mine? Nu cred. Sunt sigura ca el a făcut-o. Dar de ce? Trebuie sa aflu orice ar fi și apoi, îl voi ucide asa cum am promis.
   Încă nedumeriri, ceilalți încep sa se împrăștie.
   - Eu unde stau? îl întreb pe așa-zisul Offender.
   - Jeff îți va arata camera, și dispare, da, dispare. Ma uit în jur, nu e nicăieri. Ce vrăjitorie mai e și asta?!
   Ma uit la mutilat, el se uita la mine. Nu spune nimic. Ce naiba așteaptă, sa îl rog?
   - Ce aștepți? Arată-mi camera. ii spun deja irititata.
   Nu spune nimic, doar rânjește și o ia înainte. Fraier. Îl urmez în sus pe scările de lemn ce scârțâie la fiecare pas apoi la stânga și se oprește în fata unei uși cu numele meu pe ea. Ma uit în jur și vad ca toate ușile au nume pe ele. Scoate o cheie din buzunar și mi-o înmânează. Se întoarce spre ușa de vizavi și o deschide, dar înainte sa între se întoarce puțin și îmi spune/
   - Distracție plăcută, Calista.
   Si dispare în întunecimea camerei sale. Super, am camera fix în fata lui, ce poate fi mai rasu de atât.  Curiozitatea ma împinge sa citesc și celelalte plăcute de pe uși. În stânga, camera lui Ben, cine o mai fi și asta. În dreapta camera lui LJ, din nou, nu știu cine e. Sper doar sa nu fie Jack.
   Bag cheia în ușă și o deschid larg mirosul făcându-mă sa ma strâmb. În camera e bezna; caut un întrerupator pe perete și într-un final în găsesc. Îl apăs lăsând lumina puternica sa alunge întunericul. Pășesc nesigura podeaua scartaind la fiecare pas. Ma duc directa geamul acoperit și trag draperiile, sting becul și închis ușa. Camera e una destul de mare cu un pat în dreptul geamului cu așternuturi albe curate, o noptiera neagra, un dulap mare în partea opusa și o oglinda pe peretele opus patului.
   Ma intind în pat privind tavanul gânditoare. Ce ma fac? Ar trebui sa ma întorc la sediu, dar nu știu drumul prin pădure. As putea totuși sa rămân aici, sa strâng informații și apoi sa ii conving sa ma scoată din pădure. Dar pentru asta va trebui mai întâi sa le gastig încrederea. Ma aflu în casa celor mai periculoși criminali, trebuie sa fiu prudenta și sa nu îmi las garda jos. Doar așteaptă Duncan, ma voi întoarce și vom pune capăt terorii criminalilor.
   Foamea își face simțită prezenta reamintind-mi ca nu am mai mâncat nimic de ieri dimineață, înainte sa întru în carcera, iar acum e aproape dimineața a doua zi.
   Ultimul lucru pe care îl vreau sa dau de vre-unul din ciudații ăștia, dar nici sa mor de foame nu vreau. Și nu e ca și cum ii voi putea evita permanent. Pentru a ii putea ucide trebuie sa aflu cât mai multe despre ei. Oftând ies din camera si caut bucătărie. La acest etaj par a fi doar camere trecând pe lângă ele citesc numele de pe fiecare, Sally, Toby, Masky, Hoodie si multe altele. Deci bucătăria nu are cum sa fie aici. Cobor scările și ajung în ceea ce pare a fi sufrageria, canapele fotolii măsuțe de cafea împrăștiate aiurea prin încăpere și un televizor mare pe perete. Pe una din canapele o creatura ce seamănă izbitor de mult cu Offender citește o carte. Cum? Cum?! Nu îmi pot explica cum creaturile aste aout vedea, NU AU OCHI PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU! Însă pe lângă ochi aceasta pare sa nu aibă nici gura sau urechi.
   - Nu am nevoie de urechi sa te aud. Creatura pare sa imi citească gândurile. Super, nu destul ciudățenia aia îmi citește gândurile acum mai e și asta. Mai sunteți mulți?
   - Pentru cultura ta generala, numele meu e Slender, încetează sa ma numești creatura dacă nu vrei sa ai capul unde îți stau picioarele. Și da mai suntem încă 2 deși nu cred ca ii vei întâlni vreodată.  Îmi răspunde creatura Slender lăsând cartea pe masa.
   Ma uit la el ca la felul 14 având atâtea întrebări și totuși parca nu voiam sa aflu răspunsul la niciuna.
   - Orice întrebare ai avea, ținele pentru tine. Nu am timp de tine. Îmi spune și dispare. Presupun ca va trebui sa ma obișnuiesc cu treburile astea dubioase de acum încolo.
   O fi posibil sa îmi fi citit gândurile? Sa știe oare ce plănuiesc? Puțin probabil. M-ar fi ucis pe loc dacă ar fi știut.
   Îmi continui căutarea și într-un final găsesc bucătăria. O incapare simpla cu o masa mare în mijloc, dulapuri, 2 aragaze și un haos total în desfășurare. Tot felul de arme zboara prin aer, unele se infing in pereti, altele cad pe jos. Acestea sunt ridicate si aruncare din nou. Presupun ca asa arata o dimineata normala in casa unor criminali.
    Evitand armele zburatoare imi fac drum spre dulapuri scototcind dupa ceva de mancare. Pe aragaz se afla o oala mare cu un fel de tocanita. Nu stiu ce ar putea contine, poate carne de om. Nu risc. Gasesc lapte si cateva feluri de cereale. Le pun toate intr-un bol si ma asez pe un scaun liber la masa. Mananc linistita incercand sa ignor razboiul ce se desfasoara in jurul meu. Termin de mancat si ma ridic sa duc farfuria in masina de spalat.
    Dau sa ies din bucatarie, dar un cutit se infinge in perete chiar langa capul meu facandu-ma sa ma opresc. Iritata il iau si ma intorc cu fata spre multime. Nimeni nu pare sa ma observe cu exceptia unuia care se uita la mine cu un zambet malefic, Jeff. Strang manerul mai tare in pumn si fara sa ma gandesc de doua ori sar pe masa si de acolo pe el incercand sa ii fixez cutitul in cap. Acesta se fereste si ajung pe podea. Ma ridic si il atac din nou, se lasa jos si ma prinde de talie trantindu-ma la pamant. Il lovesc cu cotul in spate, insa nici o reactie. Ii dau cu geninchiul unde nu rasare soarele, iar cand acesta slabeste stransoarea ii infing cutitul in umar facandu-l sa urle de durere. Ranjesc satisfacuta si dau sa ma ridic, dar Jeff ma prinde gat si ma tranteste de podea. Vederea mi se incetoseaza pret de cateva secunde. Dau sa il lovesc din nou cu cutitul, insa imi prinde mana rasucind-o dureros. Scap arma din mana si ma zbat simtind cum stransoarea din jurul gatului devine mai puternica, iar aerul imi paraseste plamanii.
    S-ar parea ca lupta mea disperata pentru a supravietui i se pare amuzanta pentru ca in ciuda durerii, pe care sunt sigura ca o simte in umarul din care curge sange siroaie, gaseste cumva puterea de a ranji satisfacut. Ma opresc din a ma mai zbate in momentul in care realizez ca sunt aprope sa imi pierd constiinta, insa in secunda urmatoare presiunea din jurul gatului dispare si iau o gura mare de aer tusind si respirand sacadat. Ma ridic in sezut si imi ia cateva clipe sa realizez ce se intampla. Toti stau in jurul nostru privind curiosi, Jeff se afla in cealalta parte a bucatariei pe jos sangerand, iar spre el se indreapta Jack pregatit de atac. 
   - Jack, ce dracu crezi ca faci?! il intreaba Jeff nervos ridicandu-se. Insa nu reuseste sa fac un pas ca pumnul ce il primeste de la clovn il face sa se dezechilibreze si sa ajunga in acelasi loc. 
   Jack nu spune nimic. Imi arunca o privire scurta si iese din bucatarie.
    Ce mama lu' proces verbal tocmai s-a intamplat?!