Greu De Iubit

1. Fuga si Abigail

Calista's pov

Ma trezesc dimineata (ca doar nu seara) si ma indrept spre baie pentru a-mi face rutina. Ies din baie si ma imbrac intr-o pereche de blugi negri si un tricou mov si cobor in bucatarie pentru a manca. Ajung in fata usii de la bucatarie si vreu sa intru, dar ma razgandesc cand aud gemete venind de dupa usa. Arghh. Nici sa mananc nu mai pot in casa asta. Dau sa plec insa conversatia ce urmeaza ma face sa ma lipesc cu totul de usa pentru a auzi mai bine. 

Christine. Dragule eu m-am saturat de Calista. Nu ai vrea sa scapam de ea?

Michael. De ce? Pare o fata draguta.

Christine. E un ghimpe in coaste. Si cred ca a innebunit.

Michael. De ce spui asta?

Christine. Aseara am trecut pe langa usa ei si am auzit-o vorbind cu cineva, am deschis usa sa vad cu cine vorbea, dar nu era nimeni. Vorbea singura. Cred ca ar trebuie sa o internam intr-un spital de nebuni.

Michael. In cazul asta ai dreptate.

Ma indepartez socata de usa fugind pe scari inainte sa isi dea seama ca ascultam la usa. Cum poate spune asa ceva? Cum poate mintii in halul asta doar ca sa scape de mine? O urasc din tot sufletul. Nu pot merge la un spital de nebuni. Nu sunt nebuna. Trebuie sa fug. Diseara voi fugi, nu mai pot sta aici. Dar nu am unde sa ma duc. 

Dupa 3 ore 

 Gata, stiu, voi pleca in padure. Poate voi reusi sa ma sinucid fara sa apara iar creatura aia. 

Incep sa indes cateva haine intr-un ghiozdan ca poate voi avea nevoie, imi iau cutitul de sub perna si il pun in buzunarul hanoracului negru pe care l-am luat acum cateva minute si cobor scarile usor fara sa fac zgomot. 
Ma asigur ca nu e nimeni in bucatarie si indes in ghiozdan o sticla cu apa si 2 sandwich-uri gasite in frigider. Fug spre usa de la intrare, ma incalt cu singurii adidasi pe care ii am si o iau la fuga spre padure fara sa mai privesc inapoi. Intru in padure, dar continui sa alerg pentru a ma asigura ca nu ma urmareste nimeni. Ma opresc doar atunci cand ma impiedic de o radacina de copac si cad julindu-mi palmele si genunchiul drept. Ma intorc sprijinindu-ma de trunchiul unui copac inspectandu-mi ranile. Nu sunt grave. Nu conteaza oricum, urmeaza sa mor.
Scot cutitul din buzunar si il pozitionez in dreptul inimii. Inchid ochii si trag aer in piept tinandu-l inauntru. Cand eram gata sa imi strapung corpul, cutitul imi dispare din nou din maini. Deschid ochii la fel de brusc cum dau drumul la aer si vad din nou acea creatura "privindu-ma".
Creatura. Care parte din " sa nu mai incerci sa te sinucizi" nu ai priceput-o? Ma intreaba vizibil nervos.
Eu. Care parte din "Nu promit nimic" nu ai inteles-o?
Creatura maraie iritata. Ochii imi fug la picioarele sale unde imi zaresc cutitul. Fara sa ma gandesc prea mult ma arunc pe burta prinzandu-l in maini incercand sa il bag in buzunar, dar creatura ma prinde cu un tentacul de talie ridicandu-ma la nivelul sau, cam la 3 metrii de pamant.
Eu. Lasa-ma jos!!
Creatura. Mai intai da-mi cutitul.
Eu. Niciodata.
Creatura. Atunci ramai unde esti.
Eu. Dar, dar. Am rau de inaltime.  Mint eu.
Creatura. Stiu ca minti.
Eu. Ce, acum mai citesti si ganduri?
Creatura. Da
Eu. Pe bunee??
Creatura incuviinteaza.
Oftez zgomotos si ii intind cutitul. Acesta il ia si ma pune jos. Imi iau ghiozdanul aruncat si dau sa plec, dar vocea creaturii ma opreste.
Creatura. Ai grija de tine Calista.
Pufnesc nervoasa si dau sa plec, din nou, dar ma opresc, din nou, si ma intorc cu fata spre creatura.
Eu. Ammm. Nu stiu pe unde sa ma intorc.
Ofteaza si imi pune un tentacul pe umar si ma trezesc in fata paduri. Ma intorc cu fata spre aceasta si strig
Eu. Mersii
Fara sa bag in seama oamenii ce se uita ciudat la mine plec de acolo gandindu-ma unde sa ma duc.

Dupa un timp ma opresc intr-un parc si ma asez pe o banca luand un sandwich incepand sa il mananc. Privesc copiii cum se joaca fara nici o grija si fara sa observ un zambet imi brazdeaza fata.
Termin de mancat, beau un sfert din sticla de apa si plec din parc gandindu-ma cum sa imi iau viata fara sa fiu deranjata.
Ajung in centrul orasului si vad usa unui bloc deschisa. Brusc imi vine o idee. O sa ma arunc de pe bloc. Sunt sigura ca acea creatura nu apare decat in padure.
Fara sa ezit intru in bloc si urc pe acoperis, acolo dau de o fata cam de 17-18 ani plangand stand in fund pe marginea blocului. Ma apropii usor sa nu o sperii.
Eu. Hey
Fata tresare si se intoarce spre mine.
Fata. Cine esti? Ce cauti aici?
Eu. Sunt Calista. Si caut acelasi lucru ca tine se pare. Tu cine esti?
Fata. Sunt Abigail. Abi mai pe scurt.
Eu. Incantata
Abi. La fel
Ma apropii si ma asez langa ea.
Abi. Vrei sa sari?
Eu. Tu nu?
Abi. Nu stiu.
Eu. Cum adica?
Abi. Parintii mei ma iubesc, dar fratele meu si toti cei de la scoala ma urasc si batjocoresc mereu. Nu stiu ce sa fac.
Incurcata situatie. Ea are pentru cine trai. Parintii ei i-ar simti lipsa.
Eu. Eu te sfatuiesc sa le spui alor tai. Poate te voe ajuta sau mergi la un psiholog.
Abi. Cred ca ai dreptate. Spune ridicandu-se in picioare. Multumesc.
Eu. Nu ai pentru ce.
Abi. Dar tu?
Eu. Eu ce?
Abi. Tot vrei sa mori?
Eu. Da
Abi. Sunt sigura ca iti poti rezolva si tu problemele.
Eu. Da, stiu, dar prefer sa nu o fac. Va fi mai bine fara mine te asigur.
Abi. Dar...
Insa nu apuca sa mai zica ceva ca acea creatura apare din nou.
Eu. Argh. Esti insuportabil stiai ?
Creatura. NU AS MAI FI INSUPORTABIL DACA AI INCETA NAIBI SA INCERCI SA TE SINUCIZI!!
Pufnesc nervoasa si imi indrept privirea spre Abi care e alba la fata
Eu. Abi, du-te inauntru.
Abi. Dar, dar...
Eu. O sa fie bine. Doar du-te.
Abi se indreapta spre intrare trecand ingrozita pe langa creatura. Cand dispare din raza mea vizuala ma intorc in pozitia initiala privind in gol asteptand sa plece creatura, dar se pare ca nu are de gand sa o faca.
Eu.Nu ai de gand sa pleci?
Creatura. Nu pana nu cobori de pe acoperis.
Eu. Ok.
Si fara sa ma mai gandesc sar.

Atat momentan. 😘😘