Greu De Iubit

17. LJ nu mai e LJ

Calista's pov

Totul e negru. E întuneric total. Nu stiu unde ma aflu sau cum am ajuns aici, dar nu imi place locul asta. Caut cu privirea ceva ce nu e negru și vad intr-un final un punct de lumina. Încep să fug in acea direcție si brusc acea lumina ma înghite cu totul.
Ma ridic brusc din pat lucru pe care il regret mai tarziu, deoarece durerea ce se instaurează in trupul meu ma face sa urlu.
Ma uit in jur. Sunt in camera mea. Cea de la conacul lui Slender. Oftez si incerc sa ma dau jos din pat, dar vocea lui Ben ma oprește.
Ben. Unde crezi ca mergi?
Ma întorc speriată spre el si il vad stând pe un scaun lângă patul meu.
Eu. Ce cauti aici?
Ben. Nu evita întrebarea.
Eu. Voiam să merg la baie.
Se ridică și ma ia in stil mireasa după care ma duce la baie.
Eu. Ma descurcam. -ii spun iritată-
Ben. Da, sigur. Cu un picior, o mână si 2 coaste rupte sunt sigur că te puteai descurca- imi spune ironic in timp ce ma pune pe marginea cazii.
Ben. Dacă mai ai nevoie de ceva, striga-ma. Sunt in camera.
Aprob după care iese închizând usa.
Ma uit la corpul meu si vad ca am mana si piciorul in ghips, iar corpul imi e înfășurat de la gât pana la abdomen. Parcă aș fi o mumie.
Imi fac rutina cu greu si ma îndrept spre usa baii. Cand pun mana pe clanta usa se deschide pe ea facandu-si aparitia Ben.
Ben. Ți-am spus sa ma chemi daca ai nevoie de ceva. - Imi spune in timp ce ma ajuta sa merg pana la pat.
Cand acesta vrea sa plece il opresc.
Eu. Ben?
Ben. Hm?
Eu. Ce s-a întâmplat cu LJ?
Se uita la mine de parcă s-ar gândi daca sa imi spuna sau nu.
Ofteaza si se apropie de mine. Se aseaza pe pat si se uita ganditor la perete.
Ben. LJ nu mai e cel pe care il stii.
Eu. Cum adica?
Ben. Slender l-a pedepsit. Nu stiu cum face, dar il trimite inapoi in trecut, iar LJ este cel mai afectat de el.
Eu. Ce s-a intamplat?
Ben. Ma tem ca asta nu iti pot spune, decat daca el va vrea.
Eu. Oh.
Se ridica si se indreapta spre usa. Inainte sa o deschida, se intoarce spre mine.
Ben. Ai face bine sa nu te duci la el. Te poate ucide.
Si cu astea fiind spuse, pleaca lasandu-ma singura.
M-am întins în pat uitandu-ma la tavan. Ar trebui să mă duc la el? Oare Ben a mintit in legatura cu faptul că m-ar putea ucide?
Ma ridic oftand si ma îndrept spre usa. O deschid încet si ies pe hol mergând spre camera lui LJ. Presimt că fac o greșeală, dar nu ma opresc.
Ajung intr-un final si dau sa intru,dar ma opresc când îi aud vocea de pe partea cealaltă a usii. Pare ca strigă la cineva.
Am deschis ușa usor si am intrat. Nu m-a observat, asta pentru ca era prea ocupat să vorbească cu......nimeni. Vorbea singur. Poate Ben chiar spunea adevărul. Dar nu pot da inapoi acum.
Ma apropii de el usor.
Eu. Jack? - Spun in soapta-
Acesta se intoarce brusc spre mine facandu-ma sa tresar si sa ma dau un  pas înapoi. Durerea isi face simțită prezența, dar incerc sa o ignor cat pot.
Se uita la mine de parcă ar vrea sa ma omoare. Imi iau inima in dinti si ma apropii de el. Acesta se depărtează parcă speriat.
LJ. Nu te apropia - Imi spune pe un ton scăzut si răgușit.
Nu il ascult si ma apropii mai mult de el pana acesta se lipește de perete. Ma asez in fata lui fiind la 5 cm dinstanta.
Acum pot observa ca unghiile ii sunt mult mai mari si ascutite, dinții la fel, ochii ii sunt negri complet, iar vocea sa este foarte răgușită.
Se uita in ochii mei speriat si confuz.
LJ. Pleaca!
Nu il ascult si continui să mă uit la el gandindu-ma ce ar trebui să fac acum.
Gandurile imi sunt întrerupte de o durere sfâșietoare in abdomen. Imi cobor privirea si vad unghiile ascutite ale lui LJ înfipte adânc în carne.
Ma uit din nou la LJ si il vad speriat. Ii scot usor mână din abdomen si ii ridic capul cu cealaltă mână pentru a ma putea privi in ochi. Cand mi-a intalnit privirea a început să tremure.
LJ. C-calista. - șoptește inca socat parcă revenind dintr-o transa, nestiind ce se intampla-
Ii zâmbesc atât cât pot si fac cel mai necugetat lucru: il sărut.
La început nu se intampla nimic, dar după câteva secunde imi raspunde.... timid as putea spune.
Ma îndepărtez usor când simt că nu mai am aer.
Eu. E in regula. - ii șoptesc peste buzele sale-
Ultimul lucru pe care il aud e vocea lui LJ care ma strigă pe nume apoi cad intr-un somn adânc.
Ma trezesc si ma uit in jur. Totul e negru, din nou.
Eu.Am murit?
???  Nu, nu ai murit.
Imi întorc privirea si dau de un bărbat în jur 30 și ceva de ani inalt, brunet, cu ochii verzi si o femei cam de aceeasi varsta slabuta, cu părul negru, cu ochii tot verzi.
Seamana putin cu mine.
Eu. Cine sunteti?
Femeia. Nu ne recunoști?
Bărbatul. E si normal sa nu o faci. Ultima oara cand ne-am văzut a fost când aveai 8 luni.
Ma uit confuză la ei neînțelegînd ce vor sa spuna.
Femeia. Suntem părinții tăi. Cei biologici. - Ma lămurește intr-un final-
Eu. Nu se poate. Sunteti morti!
Femeia. Asa este. Dar si tu esti la limita dintre moarte si viata. Depinde de tine daca vrei sa te întorci la ei sau sa rămâi aici, cu noi.
Eu. De ce as ramane cu voi? M-ati abandonat în pădure! M-ati lasat sa mor!!
Femeia. Într-adevăr, asta am facut, dar am avut un motiv.
Eu. Care ar fi acela?
Femeia. Era pentru siguranța ta. Unchiul tau, fratele meu, a intrat într-o afacere cu o mafie. A crezut ca ii poate fraieri sa ia el toti banii, dar nu a reușit. Lor nu le-a convenit asta asa ca i-au ucis familia. Soția, copii si voia sa faca la fel si cu noi. Nu avea rost sa ne ascundem pentru ca ne-ar fi gasit, asa ca te-am dus pe tine in pădure in speranta ca te va găsi cineva si te va lua acasă, dar a apărut o creatură si....
Eu. Va ucis. Stiu. Mi-a spus.
Mama. Ti-a spus??! Cum adică ti-a spus?!
Eu. După ce va ucis, m-a găsit si m-a luat. A avut grijă de mine. După m-a dus la alta familie, iar acum stau la conacul fratelui său.
Mama. Nu pot sa cred ca stai cu fratele creaturi care ne-a ucis.
Eu. Nu am de ales, bine?! Nu ma lasa sa plec!
Mama. Vei gasi tu o cale. Trebuie să te ții tare si sa nu lasi pe nimeni sa te controleze. Acum trebuie să alegi in ce lume vrei sa rămâi.
M-am blocat. As putea rămâne aici, cu părinții mei si as putea scăpa de viața de la conac. Dar daca mor, LJ probabil va avea de suferit. Oricât m-a rănit, nu ii pot face asta. Si nu ii pot lasa nici pe ceilalți.
Tata. Te-ai hotarat?
Eu. Ma întorc.
Mama. Esti sigura? - ma intreaba cu speranta si îngrijorare în glas-
Eu. Da.
Tata. Prea bine -oftand-
Aceștia dispar, iar pe mine ma apuca o durere de cap infernală. Închid ochii o secundă, iar apoi incerc sa ii deschid din nou, dar lumina orbitoare din încăpere ma face sa ii închid instant la loc.
Incerc inca o data si reusesc intr-un final.
???  Te-ai trezit. - aud o voce entuziasmată si foarte cunoscuta: Ann.-
Imi întorc capul si o vad zâmbind.
Eu. Hey - ii zic vocea mea fiind răgușită-
Ann. Hey. Nu trebuie să te fortezi prea tare.
Eu. Unde sunt?
Ann. La conacul lui Offender.
Eu. Cum am ajuns aici?
Ann. .....

Atât momentan.
Imi pare rau pentru timpul in care nu am mai postat.

Probabil ati auzit ca a fost publicată convorbirea dintre Alexandra si politia. Dacă nu....



Uitati-o.