O Viata "Perfecta"

Capitolul 5.

Faith

Adorm cu lacrimile uscate pe fata. Cand ma trezesc ma rog ca tot ceea ce s-a intamplat ieri sa fi fost doar un cosmar, dar imi dau seama ca nu este asa. Totul a fost real. Acum ce fac? Ma gandesc la mai multe posibilitati de a face fata situatiei. Sa il sun pe Cole si sa ii spun ca stiu ceea ce s-a intamplat sau sa ii fac jocul lui Cole sau sa ma razbun si sa ma prefac (,) ca totul este roz, iar apoi o sa gasesc o modalitate sa il ranesc precum m-a ranit el.

Imi iau telefonul de pe noptiera si vad 3 mesaje de la Cole. Imi ascult inima ce imi spune sa ma razbun si ii raspund la mesaje fara sa ma gandesc de doua ori. Ma ridic din pat, imi aleg o pereche de blugi si un hanorac, le pun pe pat si ma duc la baie. Ma uit in oglinda si vad ca am ochii rosii. Intru in dus. Las apa fierbinte sa imi stearga pentru cateva minute amintirea a ceea ce s-a intamplat. Ma intristez atunci cand ma striga mama de jos si imi spune ca micul de jun e gata. Imi usuc parul, ma imbrac, aplic putin machiaj, imi iau lucrurile si cobor.

-'Neata! Spun eu putin ragusita de la lacrimile de aseara. In bucatarie sunt doar mama si Chase.

-'Neata, scumpo! De ce nu ai venit aseara sa ne anunti ca ai ajuns acasa? Intreaba mama zambind si venind la mine sa ma ia in brate.

-Am crezut ca dormeati si nu am vrut sa va deranjez. Mint eu si zambesc cat de natural pot.

-Faith, sa nu uiti ca joi mergem la film, ok? Spune Chase si eu ma straduiesc sa imi ascund reactia cat de bine pot. Am uitat complet.

-Cum sa uit? Mint din nou.

Termin de mancat si plec spre casa lui Soph. Ea e deja afara, ca de obicei. Intra in masina si ma ia in brate. Vorbim putin despre niste lucruri la intamplare pana cand ea aduce vorba de Cole. Ii povestesc tot ce s-a intamplat si ii spun si decizia mea de a ma preface ca totul este ok. Cand termin de povestit ea se uita la mine uluita.

-Wow. E tot ceea ce reuseste sa spuna.
Esti sigura ca asta e ceea ce vrei? Sa te razbuni?! Intreaba ea suspicioasa.

-Da. El m-a ranit deja de doua ori. Asta e ceea ce vreau sa fac. Spun eu putin prea hotarata. Dar oare asa e? Pe de o parte vreau sa ma razbun pe el, dar pe de alta parte vreau sa tai orice legatura pe care o am cu el. O sa ma gandesc mai bine la ceea ce vreau deseara. Pana atunci, voi continua cu planul meu.

Firul gandurilor mele se intrerupe atunci cand ajungem la scoala. Ne dam jos din masina si cineva vine la mine si ma ia in brate pe la spate. Ma intorc si il vad pe Cole. Ii zambesc si sper ca zambetul ala sa nu para atat de fals precum e. Imi ofera un sarut inainte sa ma ia de mana si sa pornim impreuna spre intrarea in scoala.

-Buna si tie, Cole. Spune Soph dandu-si ochii peste cap.

-Scuze... Buna, Soph! Spune Cole si ii ofera un zambet mic.

Mergem toti trei pana la dulapurile noastre si, din fericire, dulapul lui Blake se afla pe alt coridor asa ca ne lasa pe mine si pe Soph singure. Ii zambesc atunci cand ma saruta de ramas bun, iar zambetul meu cade atunci cand se intoarce cu spatele.

-Uhhh.... Nu cred ca pot face asta. Spun eu dandu-mi ochii peste cap. Soph imi zambeste compatimitor.

-Trebuie sa o termini cu el cat mai repede. Spune ea iar eu dau din cap afirmativ. Mergem doar noi doua spre clasa. Pe drum imi aduc aminte ca avem istorie adica una dintre cele 3 materii pe care le facem impreuna cu Blake. Cand intru in clasa, Blake e asezat in ultima banca de pe randul din stanga asa ca eu ma asez in prima banca de pe randul din dreapta. Toata ora ii simt privirea lui asupra mea, dar refuz sa ma uit si eu la el. Doar cand ma uit la fata lui ma simt dezgustata. Ora trece foarte incet, fiecare minut pare o ora, dar, in sfarsit, se aude clopotelul. Ma intorc la banca lui Soph si ii fac semn sa astepte pana iese toata lumea din clasa. Ea intelege si isi arunca pixul pe jos, prefacandu-se ca l-a scapat. Cand de ridica, loveste banca si ii cad cartile. Ma abtin sa nu rad de diversiunea ei.

Cand Blake iese din clasa ii spun lui Soph ca putem pleca. Iesim din clasa si doua maini mi se aseaza pe umeri. Ma uit in sus si il vad pe Cole. Super. Ma prefac ca zambesc si il sarut inapoi cand ma saruta.

-Voiam sa... um... Te intreb... Joi... Adica...un... Maine esti ocupata? Se balbaie el. Fir-ar. Ma invita la o intalnire. Cand deschid gura sa ii accept invitatia, imi aduc aminte ca maine ies cu Chase. Am scapat.

-Scuze... Dar, da. Am planuri cu Chase. Spun eu incercand sa par trista iar el se uita in jos chiar parand suparat.

-A... Ok atunci. Dar vii sambata la petrecere, da? Intreaba el si pentru un moment sunt confuza. Am si uitat de petrecerea anuala de inceput de an. Sunt practic obligata sa merg. Toata lumea merge.

-Da, logic. Spun eu in timp ce ne indreptam spre cantina.

Restul zilei trece repede fara alte evenimente ciudate. La sfarsitul orelor imi iau la revedere de la Cole si ma urc in masina impreuna cu Soph. Cand, in sfarsit suntem singure si nu ne mai poate auzi nimeni ma dau cu capul de volan si raman acolo.

-Nu mai pot face asta. Oftez eu.

-Stiu.... Cand ai de gand sa o termini cu el?

-La petrecerea de sambata? Mai mult intreb decat raspund.

-Suna bine. Spune Soph si eu pornesc masina. Drumul nu dureaza mult si nu mai spunem nimic, asta dandu-mi ocazia sa ma gandesc la ziua de sambata.

Ajung acasa si, pentru prima data de cand a inceput scoala iau cina cu ai mei. Totul decurge normal. Mama sta langa tata si, surprinzator par fericiti. Dupa ce terminam de mancat Chase se duce in camera lui iar tata in sufragerie lasandu-ne pe mine si pe mama singure.

-Vad ca voi doi sunteti mai bine. Spun eu nestiind la ce raspuns sa ma astept.

-Da... Spune mama si zambeste. Chiar pare fericita. Am rezolvat o mare parte din intelegeri luni.

-Super! Deci fara certuri de acum incolo? Intreb eu cu vocea plina de speranta.

-Fara. Spune su ma trage intr-o imbratisare.

-Tu cum mai esti? Ridic din umeri si ma decid sa nu ii spun inca nimic pana nu o termin cu Cole.

-Sunt bine. Raspund eu zambind fals.

Ma duc in camera mea si incep sa invat pentru maine. Este inceputul anului asa ca nu am foarte mult si am timp chiar sa ma uit si la un film. Adorm inainte sa se termine filmul. Visez, din nou la viata perfecta pe care as fi putut sa o am impreuna cu Blake. Deodata, fata lui Blake se transforma in fata lui Cole si visez ziua de sambata. Eu ii arunc in fata lui Cole ca stiu ce s-a intamplat si ii spun ca nu vreau sa mai am vreo legatura cu el iar el ma plesneste. Ma trezesc brusc si ma linistesc gandindu-ma la faptul ca el nu m-ar rani. Sau poate ar face-o?