O Viata "Perfecta"

Capitolul 15.

Faith

Trantesc usa putin cam prea tare pentru ca iu vad pe Ana si pe Cole tresarind puternic.

-Cum a fost? Intreaba Ana. Ma uit obosita la ea.

-Ca naiba! M-a intrebat daca am fost angajata de o agentie de amante ca sa fiu amanta lui! Tip indignata, iar Cole se stramba. Si cine e Cassie?

-Ăm... Cassie e... Incepe Ana timida. Sa ii spun? Ii cere acordul lui Cole, iar acesta da din cap aprobator.

-Ii spun eu. Tu du-te sa vorbesti cu el. Ii spune Cole si se aseaza langa mine. Cand parintii lui Blake au murit, el a luat-o pe aratura. Rau. A inceput sa mearga in cluburi si sa se imbete de la o varsta foarte frageda. Intr-o seara, cand Blake avea in jur de 14 ani jumate, a intalnit-o pe Cassandra intr-un club. Au baut impreuna, au dansat, s-au drogat, apoi au mers acasa. La inceput am crezut ca este doar o alta aventura de-a lui Blake. Dar, asta s-a intamplat si a doua seara. Si seara urmatoare. Au tinut-o asa 2 saptamani, pana cand am intrat peste ei si l-am gasit pe el inconstient pe podea....

Ce aud ma ingrozeste. Blake al meu nu seamana cu acel Blake.

-....Am sunat la ambulanta. Initial, au spus ca se afla intr-o stare mult prea grava ca sa mai poate sa mai fie salvat. A stat internat vreo 2 saptamani, apoi inca 1 luna la dezintoxificare. Cand a iesit din spital, s-a lasat de droguri, dar nu a incetat treaba cu Cassandra. Au tinut-o intr-o petrecere continua timp de vreo 2 ani jumate. Din pacate, intr-o seara Blake s-a imbatat atat de rau incat a uitat sa foloseasca protectie. Dupa cateva saptamani au aflat ca ea a ramas insarcinata. Blake urma sa fie tata la nici 17 ani....

La 17 ani?! Doamne.... Asta chiar nu e Blake al meu. Sau poate Blake al meu doar s-a prefacut in prezenta mea... Dar daca are un copil, de ce nu sta cu el?

-...Dar gandul asta nu ii ingrozea nici pe departe cat ne ingrozea pe noi, cei din jur. Ei erau fericiti. Se iubeau. Termenul de nastere venea rapid, iar ei erau foarte nerabdatori. Si a venit si ziua in care i s-a rupt apa. Au mers la spital, iar Cassie a intrat in sala de nastere. A stat acolo aproape 12 ore. Blake era din ce in ce mai nelinistit. Era nervos si tipa la fiecare asistenta pe care o vedea. Intr-un final, doctorul a iesit din sala de operatie. Blake adormise in sfarsit si nu am vrut sa il trezim pana cand nu stiam ce s-a intamplat. Ne-a luat deoparte pe mine si pe Ana si ne-a anuntat, cu parere de rau ca nici bebelusul si nici Cassandra nu au supravietuit nasterii...

Cand aud, ochii mei se maresc si anung la marimea unor cepe. Nici nu pot sa imi imaginez ce a simtit Blake atunci. I-au murit si iubita si copilul in aceeasi zi.

-...Noi eram disperati. Nu stiam cum sa ii spunem lui Blake. Ne era teama ca atunci cand ca afla, va incepe sa bata doctori si sa dea cu pumnii in pereti. Ceea ce a si facut. Cand a aflat a fost distrus. Nu te puteai intelege cu el. Nu a ieist din casa 3 saptamani. Pana intr-o zi, cand am mers la el si l-am luat la bataie. I-am spus ca, poate nu inteleg ceea ce simte, dar, si daca plange si este in depresie, nu va rezolva nimic. Nu le va aduce inapoi. Atunci cred ca a fost momentul in care a realizat cu adevarat ceea ce s-a intamplat si a ales sa mearga mai departe.

Cand Cole termina de povestit amandoi avem ochii plini de lacrimi. Sentimentele mele au trecut de la frica, la furie, la tristete si mila. Cum poate cineva sa treaca prin asa ceva la o varsta atat de frageda. Si acum trebuie sa mai treaca o dara prin asta. Ce lume nedreapta.

Pana reusesc sa ma dezmeticesc, o vad pe Ana iesind din salon impreuna cu un medic. Nici nu am realizat cand a intrat acesta.

-Il externeaza la sfarsitul saptamanii. Ne explica Ana. Dar va trebui sa avem mare grija cu el. Doctorul a spus ca Blake pe care il stiam acum 3 luni nu mai exista. Acum este doar versiunea lui de 16 ani.

De parca nu stiam, Ana... Mersi de informatie.

Restul saptamanii trec in fiecare zi pe la Blake. Chiar daca nu intru in salon, ma multumesc cu faptul ca pot fi alaturi de el. Cand vine ziua externarii ma prezint si eu la spital, chiar daca nu sunt nevoita.

Urc scarile grabita si, cand ajung la usa ii vad pe Cole si pe Ana cum il ajuta pe Blake sa mearga. Cand il vad pe picioarele lui imi vine sa plang de fericire, dar sunt nevoita sa ma abtin.

Cand ma vede, Blake se uita la mine rece apoi isi da ochii peste cap, iar Ana ii da un ghiont exprimandu-si dezaprobul pentru gestul lui. Ii ajut pe Cole si pe Ana sa il duca in masina, iar de ori cate ori il ating din greseala pe Blake, el se uita urat la mine si se trage de langa mine.

Fiecare dintre gesturile lui mi se par niste ace infipte in inmia mea si imi vine sa tip la el si sa ii explic naiba o data situatia asta. Singurul lucru care ma opreste sa fac ceea ce im propun este sfatul doctorului, care a sunat mai mult cu o porunca, si anume sa nu ii spunem deocamdata prea multe amanunte importante din viata lui.

Ajungem destul de repede la noua lor locuinta. Dupa ce Ana si-a primit mostenirea, l-a rugat pe Cole sa ii caute o noua casa mai mare. Acesta a gasit o casa umila cu 6 dormitoare, o sufragerie, 7 bai, o bucatarie imensa si o curte ce seamana mai mult cu un parc.

Eu si Ana il ducem pe Blake, care inca nu s-a obisnuit cu carjele, in noua lui camera, apoi ne intoarcem la Cole care ne-a pregatit niste cafea si suc pentru Ana. De cand cu accidentul lui Blake, Cole s-a schimbat la 180 de grade. Acum este grijuliu, glumet si nu se mai imbraca doar in negru. A descoperit si tricourile albe.

Ii las pe cei doi in bucatarie, iar eu ma duc in "camera mea". Ii spun asa deoarece am ales o camera de oaspeti in care mi-am lasat cateva haine pentru eventuale urgente. O sun pe Soph cu care nu am mai vorbit de ieri. Bineinteles ca nu pot sa vorbesc cu ea prea mult pentru ca se uita la un film cu David. Sunt nedespartiti, iar eu sunt putin geloasa pe David pentru ca mi-a furat definitiv prietena.

Ies pe balcon si ma asez pe un scaun de la masa. Ma uit la padurea din stanga. Seamana cu padurea in care am fost cu o zi inaintea accidentului lui Blake. Toate padurile sunt la fel!  Imi striga subconstientul meu. Casa asta are si un lac ce seamana cu lacul de la acea cabana. E doar apa!  Imi distruge subconstientul meu visele din nou. Ma enervez si imi aprind o tigara. Am inceput sa fumez tot mai des decand cu statul prin spital.

-Nu ai mai plecat? Maraie o voce si cand ma intorc il vad pe Blake stand rezemat de usa cu carjele in mana. Ridic sprancenele intrebator.

-De ce mai esti aici? Intreaba din nou. Cred ca a crezut ca nu l-am auzit prima data. Imi dau ochii peste cap si mai trag un fum. Vine spre mine.

-Tu nu stii sa vorbesti?

-Ba da, dar nu am nicio explicatie de dat. Ii spun in timp ce expir fumul si ma reintorc la admiratul imprejurimilor.

Tigara imi dispare din mana si ma intorc enervata la Blake.

-Ce naiba faci? Il intreb indignata si ma reped sa i-o iau. El o ridica deasupra capului unde ii e clar ca nu pot ajunge, iar eu ma enervez si mai tare.

-Nu e bine sa fumezi. Imi spune el autoritar in timp ce o duce la gura si trage si el un fum. Daca nu ar fi iesit astazi din spital jur ca l-as fi pocnit. Cine se crede el sa imi dea mie lectii de sanatate. Tocmai el care s-a urcat beat la volan si a facut un accident aproape mortal.

-Tu nu ai voie sa fumezi! Nu eu! Tip putin cam tare decat intentionam, iar el se amuza de reactia mea. Cand nu e atent ma intind si mai tare dupa tigara, dar el se da mai in spate cu un pas. Se pare ca era atent. Ajung sa ma aplec peste el, fata mea fiind mult prea aproape de a lui.

Daca Blake nu ar fi uitat cine sunt si ceea ce am fost noi, l-as fi sarutat cu siguranta. Acum nu mai pot, din pacate.

-Fumatul ucide, stii asta. Imi spune cand trece pe langa mine si stinge tigara in scrumiera. Fix el s-a gasit sa imi dea lectii. Se aseaza pe un scaun si se holbeaza la mine. El chiar cred ca are impresia ca eu nu observ.

-Da, fumatul ucide, dar suntem nascuti sa murim, oricum... Ii spun eu in timp ce ma duc pe scaunul de langa el si inep sa ma holbez si eu la el.

Ne uitam unul la altul minute in sir, fara ca vreunul dinte noi sa arate vreun semn cum ca ar vrea sa rupa contactul vizual, iar asta e unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care le-am trait. Stiu ca el ma crede o fata usoara cu care doar a inselat-o pe iubita lui, dar nu imi mai pasa. O sa afle pana la urma adevarul si o sa vada cat de mult s-a inselat, chiar daca va fi prea tarziu.