O Viata "Perfecta"

Capitolul 3.

Faith

Dupa ce ma trezesc din transa imi tarasc picioarele pana la locul meu si vad o foaie impaturita pe locul lui Blake. Nu am curajul sa o deschid asa ca ma ridic si ies in fuga dupa el ca sa i-o returnez... Fug pe coridor si ii vad in sfarsit silueta inalta.

-Blake! Strig iar el se intoarce surprins.

-Ai uitat asta. Spun cand ajung in fata lui.

-Mersi, dar nu am uitat-o... Am lasat-o acolo intentionat. Spune si pleaca. Pentru a doua oara pe ziua de astazi raman in transa lui Blake nestiind ce sa fac, sa spun sau sa inteleg.

Intr-un final ma decid sa ma intoc in biblioteca, sa imi iau geanta si sa plec, chiar daca nu am scris nimic la acel eseu...

Merg pe coridor cu hartia in mana, nestiind daca sa o deschid sa nu... Nestiindu-l pe Blake, nu stiu la ce sa ma astept deci, mai bine, nu o deschid. Dar, pana la urma, ce am de pierdut daca o deschid? Imi iau inima in dinti si despaturesc biletelul.

"Imi pare rau!"

Citesc cele 3 cuvinte de o mie de ori si intorc foaia de cel putin 100. Ii pare rau... Ii pare rau pentru ce? Nu a facut nimic... Sau nimic ce sa necesite un biletel ca sa se scuze. Daca ii pare rau pentru ca a varsat cafea pe mine, putea sa imi spuna in fata, dar nu cred ca e asta. Ce altceva sa fie? In fine, daca vrea sa fie secretos, treaba lui. Eu nu o sa stau dupa el sa imi spuna ceva ce e clar ca nu vrea sa spuna. Nu o sa imi pierd timpul cu el la fel cum nici el nu vrea sa isi piarda timpul cu mine. Sau poate....

-Ăm... Domnisoara Anderson! Spune profesorul si imi face cu mana. Super, te-ai trezit. E timpul sa mergi acasa. Vad ca prietenul tau, domnul Walker a plecat deja.

-Da...Da, plec acum. Spun si imi iau geanta pornind spre usa. Ma uit la ceas. E ora 7:30. Sunt aici de 2 ore jumatate si tot ce am facut a fost sa ma gandesc la Blake. Nu e bine.

Ajung acasa in 15 minute si cand deschid usa, tot ce aud sunt tipete, urlete si pahare sparte. Ma furisesz pe langa usa de la bucatarie si urc in graba scarile spre camera mea. Trec pe langa camera lui Chase a carei usa e deschisa si cand ma uit dupa fratele meu il vad pe balcon cu o tigara in mana. Imi las geanta jos si ma furisez prin spatele lui, ii iau tigara din mana iar el iti intoarce capul brusc si isi da ochii peste cap cand ma vede. Deschide gura dorind sa imi spuna sa i-o dau inapoi, dar in loc sa i-o sting, ma surprind si pe mine si o duc la gura tragand un fum, apoi stingand-o. Chase se uita surprins la mine, apoi zambeste iar eu ma asez langa el pe bancuta.

-Buna, surioara! Spune el abatut.

-Ti-am spus sa nu mai fumezi! Spun eu nu prea autoritara.

-Stiu... Dar nu uita ca si tu ai fost in situatia asta. Spune si eu dau din cap aproape insesizabil aducandu-mi aminte de zilele intunecate din viata mea.

-Vrei sa facem ceva saptamana asta? Iesim la un film sau ceva de genul. Ma trezesc eu zicand. Chase ridica din spranceana si se uita la mine ciudat.

-Ce, Faith?! Printre atatea petreceri, cluburi si baruri ti-ai adus aminte ca ai un fratior acasa? Spune el pufnind.

-Nu fi rau! Un "nu" era de ajuns! Spun eu dand sa ma ridic, dar el isi pune mana pe mana mea.

-Scuze! Nu am vrut sa fiu rau. Mi-ar placea. Joi dupa ore e bine?

- E perfect! Spun eu putin prea entuziasmata de o iesire cu fratele meu la un film. Ma ridic si ii ciufulesc parul apoi plec in camera mea ca sa ma schimb.

Dupa ce mi-am facut un dus, am invatat putin si mi-am pus un film. Sar peste cina in seara asta, dar mananc putin din rezerva de mancare de sub pat pentru ca nu vreau sa cobor in bucatarie si sa mai aud certurile parintilor mei.  Uneori nici nu stiu de ce se cearta. Ueori cred ca se cearta doar pentru ca au orgoliul prea mare sa ca traiasca in pace sau pentru ca se plictisesc. Am incetat sa tin minte toate motivele lor acum mult timp.