O Viata "Perfecta"

Capitolul 16.

Blake

Nu intrerup contacul vizual. Nu vreau. Vreau sa vad cat o sa reziste. E dezgustatoare. Faptul ca e fata si fumeaza o face dezgustatoare. Se tine bine. Atat de bine incat am vrut sa imi mut privirea de cateva ori, dar am zis ca vreau ca ea sa renunte. Probabil planul meu de a o intimida ar fi functionat daca Ana nu s-ar fi gasit chiar in acest moment sa tipe la mine si sa ne intrerupa.

Rup contactul vizual si ies pe usa fara sa zic vreun cuvant. Ma grabesc, dar imi este foarte greu sa merg repede din cauza carjelor.

-Da,Ana! Tip cand cobor pe scari.

Ma opresc in capul scarilor si nu mai fac niciun pas inainte pentru ca in usa alaturi de Ana stau 2 politisti.

-Domnul Blake Walker presupun? Spune unul dintre politisti iar eu aprob fara sa spun nimic. Am venit ca sa va rugam sa veniti cu noi la sectia de politie pentru o declaratie. Cand aud asta, sprancenele mi se unesc in semn de nedumerire.

-Ce s-a intamplat? Intreaba Ana in locul meu.

-Dupa ce v-am analizat atent masina, am constatat ca franele masinii erau taiate. Am vrea sa veniti cu noi ca sa ne dati mai multe detalii.

Taiate? De cine? Oare imi facusem dusmani?

-As fi incantat sa vin cu voi, dar eu nu imi amintesc nimic din ultimii 2 ani.

-Insistam... Poate va amintiti cate ceva.

Dau aprobator din cap si ies pe usa impreuna cu cei doi politisti urcandu-ma in masina lor.

Ana a ramas neclintita in usa si vad cum isi deschide larg gura. Chiar daca nu o aud, pot sa imi dau seama ca striga la "iubita mea".

Ajungem destul de repede la acea sectie si intru direct in camera de interogatoriu.

Raman singur pentru cateva minute si singurul lucru la care ma pot gandi este daca se afla cineva in spatele acestui geam negru din fata mea. Probabil ca da.

De indata ce un politist intra in camera, incepe sa ma interogheze.

Incepe cu intrebari la care nu stiu sa raspund. Nu imi amintesc nimic. Dupa vreo 5 minute de intrebari la care am raspuns doar cu "nu imi amintesc" sau "nu stiu", politistul ia o foaie din dosarul aflat in partea dreapta si o pune in fata mea.

-Credeti ca acest caz ar putea avea legatura cu cel ce v-a taiat franele? Orice legatura vreau sa spun.

Imi indrept atentia spre coala de hartie pe care este scris ingrosat cu negru si este atasata o fotografie.

"Sotii Walker- morti intr-un accident de masina. Nu se stie daca a fost o greseala a soferului sau accidentul a fost aranjat"

Cand termin de citit, ochii mei se fac cat cepele. Am crezut ca accidentul a fost o greseala a tatalui meu. Ca a adormit la volan. Pur si simplu. Caz inchis.

Acum exista posibilitatea ca accidentul sa fi fost aranjat? De ce? Oare de acelasi om care l-a aranjat pe al meu?

Politistul imi intrerupe sirul gandurilor cand tuseste, aratandu-mi ca inca este aici.

-Posibil sa aiba legatura. Ii raspund barbatului iar acesta da ganditor din cap.

-Inca o intrebare, domnule Walker. Spune iar eu dau aprobator din cap facandu-i semn sa inceapa. Credeti ca moartea iubitei dumneavoastra si a copilului dumneavoastra au fost de asemenea aranjate?

-Moartea cui? Intreb sperand ca nu am auzit bine.

-Oh, nu stiati. Imi pare rau sa fiu eu cel care va da vestea. Voiam...