Haunted ||h.s au |Romanian |

Ten

(sorry for errors).

Deci îmi pare rău că am întârziat cu cap. ăsta.

Sper să vă placă.

Com&Vot&Share&Follow :)

Have a nice day :)

PS:treceți și pe la Cannibal.

Păreriii?:)

•••••••••••••••••••••••¥••••••••••••••••

 •CAPITOLUL ZECE•

  Ochii lui Faye sunt mari în timp ce stă în profunzimea întunericului.Asta nu este cum a plănuit.Când a ales ușa asta,a făcut-o deoarece a gândit ca i-at fi luat mult băiatului să verifice și asta ar fi o cameră cu geamuri prin care ar putea ieși, dar cât de greșit a fost.În schimb,este blocată și fie stă aici sau coboară scările.Faye încet își pune urechea pe ușă, inima îi bate atât de tare și crede că băiatul o poate auzi.Încearcă să stea calmă, dar știe că e gata.Băiatul intră pe coridor, Faye îl poate auzi când deschide și închide uși.El o să o găsească, nu este niciun dubiu.Fară plăcere, coboară scările în întuneric.Nu contează cât de mult vrea să aprindă luminile, este imposibil să găsească întrerupătorul și nu se poate determina singură să-l găsească.Singurul lucru pe care îl vrea este să fie cât de departe poate de ușă.Faye se poctinește în subsol, fiori traversându-i spatele întimp ce merge.Ține mâinile înafara corpului în cazul în care lovește un perete, obiect .Dar mâinile nu au oprit-o din căzătură, telefonul alunecându-i din buzunar.

   "Rahat, rahat, rahat, rahat" respiră în panică și își duce mâna peste podeaua de ciment.Se uită peste umăr doar să realizeze că nu mai vede scările.Dacă băiatul este deja în subsol, cu ea? Ce știe, este că băiatul nu face niciodată zgomot când se furișează în spatele ei.Deci, cât de mare este posibilitatea ca el să fie aici fară ca ea să știe? Gândul o face să tremure și își lasă telefonul în urmă și începe să se furișeze peste podea.Genunchii o dor ușor în timp ce se târăște pe suprafața inegală.Încearcă să asculte fiecare sunet care îi poate indica că nu este singură, dar tot ce aude sunt propiile suspine.Dintr-o dată Faye se târăște în ceva care îi blochează trecerea.Ea își duce mâna peste orice o fi în fața ei.Se simte ca o cutie de carton, realizează că ar trebui să fie mai multe în linie până în perete.Când găsește ultimul colț al cutiei, nu este sigură dacă ar trebui să fie relaxată sau speriată.Încă se cocoșează printre două cutii și se rezemă de perete.Faye își închide ochii, nu știe cât de aproape de scări este sau dacă băiatul stă la câțiva metri distanță, uitându-se la ea.Murmură câteva cuvinte pe care doar ea le aude și poate Dumnezeu dacă există.

 Pe urmă o bubuitură puternică îi câștigă urechile și lasă afară un suspin și câteva lacrimi.Faye își astupă gura cu mâinile, încercând să ascundă suspinele în timp ce sunetul unor pași coborând scările vechi umplu subsolul.Deschide ochii și se uită subsolul plin de întuneric ce persistă în jurul său.Inima îi bate tare în piept și simte o lacrimă caldă pe obrazul ei ce coboară în jos dar o șterge cu mâna.Sunetul se oprește, însemnând că băiatul poate fi oriunde fără ca ea să știe.Încearcă să-și potolească lacrimile, dar nu poate.Nu vrea să moară.Faye nu vrea ca băiatul să o omoare. Te rog...o voce ușoară spune în capul ei.Gândul de a muri îi ia fiecare spațiu din mintea ei, împrăștiat ca o infecție în corpul ei.Gândul îi umple corpul cu frică și întuneric, și este atât de dominant încât aproape că se ridică să treacă peste.Dar nu o face.Faye simte o briză rece lânga ea și în secunda următoare cineva o apuca de gleznă.Țipă când cineva o trage afară din colțul ei sigur, unghiile ei julind podeaua rece.

  "Nu!" țipă și dă din picioare . "Te rog!Te rog nu!"Faye încearcă să apuce ceva dar este târâtă în mijlocul camerei.Ea încă nu poate să vadă pe nimeni, dar cineva o ia de braț și o pune pe picioare.Atunci o lampă pâlpâie de câteva ori înainte ca o lumină slabă să umple camera.La câțiva metrii stă băiatul, lumina din tavan arată un cuțit mic în mâna băiatului.Un cuțit mic, jumate ascuns și jumate vizibil în tricoul său.

  

"O să..."începe și încearcă să găsească cuvintele."mă omori?"

"Depinde"replică și vine mai aproape de ea."Iți este frică de moarte?"Faye stă spre băiat, mușcându-și buza inferioară.Aprobă ușor în timp ce mai multe lacrimi i se scurg pe obraz în jos.

"Vreau să o spui, dragă"spune bàiatul și micșorează distanța."Îți este frică de moarte?" 

"D-da"bâlbâie."Da, mi-e frică".

"Bine, ar trebui" băiatul spune și se apleacă în față, gura lui fiind la urechea ei."Deoarece niciodatà nu vei ști când va lovi, și pe cine.Poate mama ta .Poate tatăl tau.Poate acel băiețel dulce al tău.Sau poate vei fi tu"respirațiile reci ale băiatului îi gâdilă gâtul și îi face sângele să se transforme în gheață."Dar aș prefera să vezi cum cei pe care îi iubești mor în fața ta,exact ca mine, să simți adevărata durere" Cuvintele lui dure o fac pe Faye să cadă jos și să renunțe.Să lase totul, dar o parte din ea, nu.În schimb, imploră.

  "Te rog"vocea nu îi este mai tare decât o șoaptă"Te rog, nu-i răni.Rănește-mă pe mine dar nu pe ei.Te rog, te implor" se oprește încercând să oprească câteva lucruri."D-dar dacă vrei să mă omori.Doar fă-o și să terminăm"

  "Nu decizi tu asta"băiatul spune și se dă înapo, analizând-o pe Faye din cap până în picioare."Vezi tu...Sunt moartea,eu decid dacă mori sau mai trăiești"își pune mâinile pe umerii ei și se apropie de scări.

  "Uită-te unde stai"vorbește.Prea speriată să facă orice alt ceva se uită în jos.Stă într-un cerc, care  este mai întunecat decât restul camerei.Pentru ea seamnă cu niște culoare vărsată  și împrăștiată când au încercat să curețe.

  "O mulțime de sânge a fost vărsat în casa asta"spune și araă către cercul în care stau."Mult mai mult decât știi.În mare parte este curățat,dar câtva ...a mai rămas"i-a luat câteva secunde să înțeleagă, dar pe urmă a înteles.Doar își mușcă buza pentru a nu tremura.

  "Ce ești tu?"spune și se dă înapoi.Băiatul râde și face câțiva pași înfricoșători și îi apucă încheietura.Atunci mută cuțitul spre mâna ei.În panică Faye încearcă să spargă strânsoarea dar este prea puternic.

  "Doar amintește-ți ...sunt singurul care îți aranjează moartea"vorbește și se uită la cuțit .Un zâmbet se schițează pe fața lui în timp ce plimbă cuțitul peste pielea lui Faye.Un țipăt umple subsolul.

"Lasă-mă să plec!Lasă-mă să plec"țipă și încearcă să împingă băiatul dar este imposibil.Dintr-o dată acesta ia cuțitul de pe brațul ei și se uită la ce a făcut."Aminteș-ți".vorbește și se uită în susla Faye.

"Moartea lovește când te aștepți mai puțin"atunci dispare.Țipătul lui Faye încă răsună în întunericul subsolului, când se ridică aceasta cade jos pe podeaua rece cu mâna peste noua rană.Ecoul țipătului este înlocuit de suspinele ei necontrolate.

Pam-pam :)