Haunted ||h.s au |Romanian |

Twenty three

K boom
Na ma ca am mai postat un capitol...soc soc soc!:)) si eu sunt socata de mine deciiii.....
Si surprizele vor continua yay:>>>>
__________

Au trecut zile intregi fara ca Faye sa-l vada pe Harry: zile insorite, zile ploioase, zile calde, zile reci. Faye a petrecut majoritatea acestor zile la spital alaturi de Chase. Obisnuia sa-i povesteasca lucruri din copilaria ei: îi spusese atat de multe incat nu mai avea prea multe de zis si uita deseori ce-i povestise si ce nu.
Inca nu gasisera nicio ruda din partea familiei lui Chase, Faye era singura persoana de langa el. Îi frangea inima lui Faye faptul ca ea era singura care venea sa-l viziteze, nu parintii lui sau veri sau orice altcineva. Si inima i se rupea cate putin in fiecare zi in care statea in scaunele putin comfortabile ale spitalului in timp ce doctorii si asistentele îi spuneau ca nu arata niciun semn ca s-ar trezi curand, in schimb parea ca starea sa se inrautatea. Daca ar fi continuat in ritmul asta ar fi inceput sa-i afecteze creierul lui Chase, ceea ce facea din ce in ce mai putin probabila salvarea lui.
Iunie se transforma in Iulie, iar amintirea baiatului incepea sa para mai mult vis decat realitate pentru Faye. Amintirea pielii lui palide si a obrajilor plini de cicatrici parea ireala si distanta. Insa intr-o zi, una insorita, o alta zi alaturi de Chase la spital, baiatul statea pe hol atunci cand Faye a ajuns acasa. Era ceva diferit la el. Parul îi atarna catre podea, privirea lui indreptata in jos, iar umerii îi erau lasati in comparatie cu postura lui normala. Arata chiar vulnerabil, mic: baiatul ce obisnuia sa o domine pe Faye era acum vulnerabil.
Pentru un moment gandul de a se razbuna pe el pentru tot ceea ce-i facuse îi trecu prin minte lui Faye, sa profite de primul sau moment de slabiciune, sa-l raneasca cum a ranit-o si el. Insa aceea idee nu a persistat, fiind data la o parte de persoana care era cu adevarat Faye. Ea nu a fost niciodata rea si niciodata nu ar fi putut face ceea ce a dus la capat Harry. A fost crescuta sa creada ca numai bunatatea poate rezolva lucrurile, numai bunatatea o poate face o persoana mai buna.
"Harry?" sopti Faye, inchizand usa in spatele ei.
Tremura pentru o secunda cand isi auzi numele, la fel ca atunci cand Faye vorbise cu el cu cateva zile in urma cand acei doi barbati intrasera la ea in casa. "Harry" spuse ea din nou in timp ce se apropia de el. Harry nu se miscă, privirea sa era in continuare atintita catre podea-ceva era in neregula.
Harry asculta sunetul vocii ei: era dulce si usor si chiar daca nu ar fi admis niciodata, era calmant. Dar era si tristete in vocea ei, tristete care îi acaparase corpul-din suflet pana in minte.
Chiar daca Faye nu-l vazuse, Harry a observat-o. O vazuse intrand pe usa cu ochii rosii venind de la spital, de la o persoana la care tinea atat de mult, o vazuse plangand in somn, iar el si-a trecut mana prin materialul ud pe care-l lasasera lacrimile in urma, o vazuse intinsa pe canapea, uitandu-se in gol. Faye zambea doar atunci cand parintii ei erau acasa, ceea ce era rar, insa si atunci se putea vedea tristetea in ochii ei caprui. Harry isi amintea prima data cand a vazut-o- ziua in care se mutase, era nervos si o ura, insa ochii ei parea ca nu ar fi trait vreodata tristetea. El nu intentionase niciodata sa o lase singura atata timp. La inceput fusese atat de furios pe sine insusi pentru faptul ca a salvat-o, ceea ce îl facuse sa para bun. Era prins la mijloc intre partea sa rea care voia sa o alunge si vocea din mintea lui care îi spunea ca a facut ce trebuia. A ajuns la punctul in care renuntase, ceea ce l-a facut sa pastreze distanta, lasandu-i mai mult timp singur cu propriile sale ganduri. Totusi nu a disparut niciodata complet-era mereu atent la ea, ceea ce l-a facut sa realizeze ca, la fel ca si el, Faye se destrama.
Harry isi ridica privirea, ajungand fata in fata cu Faye. Ochii ei erau ca deobicei rosii, obrajii rozalii, iar buzele crapate. Pielea ei ,ce ar fi trebuit sa fie bronzata pana acum, era palida, facand-o sa arata fragila, de portelan.
Faye isi intinse mana catre fata lui Harry, insa acesta a dat din cap, facand un pas inapoi. Îsi coborî din nou privirea, plimbandu-si mana de-a lungul bratului sau.
"Nu face asta" spuse Faye incet, facand un pas inainte. Stiind ca nu va primii un raspuns, continua: "Nu te mai indeparta. E ok"
Harry nu intelegea de ce era buna cu el dupa tot ceea ce îi facuse. Cum de putea fii atat de gentila dupa ce el a incercat sa o omoare. 'Harry fa ceva' rasuna o voce in mintea lui 'Da-o cu capul de perete sau ceva! Doar fa ceva!' continua vocea, insa el nu a facut nimic. Era paralizat in locul in care statea, uitandu-se la picioarele lui Faye in timp ce aceasta se apropia. Simti un val de caldurea invaluindu-i corpul rece, mana ei atingandu-i obrazul. Caldura incerca sa inlature tot ce era rece in venele sale-durea, pana si pentru cineva care era mort, destrama fiecare coltisor inghetat al corpului. Senzatia de caldura si-a facut drum prin fiecare celula a sa, facandu-l sa se simta din cei ce mai tare ca si cum ar ardea. Durerea îl facea sa vrea sa tipe, insa nu a facut-o. In schimb si-a ridicat privirea la Faye care zambea.