Haunted ||h.s au |Romanian |

Eleven

Îmi pare super rău pentru întârziere.Cum o mai duceți? :)

Aici nu apare Harry :(.

Îmi pare rău pt greșeli. :)

Sper să vă placă.

Dedicațiiiiiii?

Vote&Com&Share&Follow

Love ya all ♥

  •CAPITOLUL UNSPREZECE•

  Inima îi bate în piept și tot corpul îi tremură incontrolabil.Lacrimile care îi cad pe obraz fac mici, curate căi prin sânge aruncat de băiat pe fața ei.Corpul îi este ca o bilă pe cimentul rece și o mică piscină de sânge se formează de la brațul ei.O parte din ea crede că va muri, dar cealaltă parte știe că nu.Desigur, asta până când băiatul nu i-a tăiat artera.Sincer, nu contează niciuna din variante.Dacă este moartă, la urmă nu va trebui să-l mai întâlnească pe băiat.Dintr-o dată un murmur îi captează urechile și îngheață.Încearcă să-și dea seama de sunet.Atunci ușa de la subsol se deschide.Gândindu-se că poate e băiatul începe să țipe.Își mută mâinile la cap în semn de apărare.Nici când cineva o ridică și îi șoptește numele și că e okay nu se oprește din țipat.

  "Faye"cineva spune și își pune mâna peste ea."Nu mai țipa, nimeni nu te va răni".aude fiecare cuvânt dar nu înțelege ce vrea să spună, și se simte sufocată cu mâna înconjurată peste ea.Următoarea secundă, simte ceva ascuțit împotriva brațului, se dă înapoi iar țipătul îi moare.Un sentiment de imponderabilitate îi crește și aproape că este sigură că în orice secundă se va ridica de jos.Dar în schimb se simte somnoroasă.

  "Ce ar trebui să facem, Jonathan?"

Spune Catherine în timp ce stă lângă patul de spital al lui Faye."Cum s-a putut întâmpla așa ceva?"

  "Calmează-te, totul va fi bine"Jonathan spune și merge la soția sa și își pune mâna în jurul umerilor ei."E puternică, se va recupera.Ar trebui să fim bucuroși că nu are mai multe răni"

  "Nu sunt îngrijorată dacă rănile ei se vor vindeca, sunt îngrijorată de cum o va afecta psihic".Catherine spune și își duce mâna peste obrazul fetei ."Este greu acasă dar va trebui să ne întoarcem"

  "Nu te îngrijora"Jonathan spune."Îl are pe Evan".Evan își ridică privirea când își aude numele spus.Aprobă ușor înainte să se uite în telefon, trimițând un mesaj.Dintr-o dată Faye se dă înapoi și respiră greu.

  "Faye!"Catherine exclamă și se așază pe pat lângă fiica ei."E ok, ești în siguranță"Faye se uită cu ochi mari la părinții ei.

  "E ok" mama ei repetă .

  "Unde sunt?"Faye întreabă înainte să se uite în jur, dar știe exact unde e.Spitalul."Ce caut aici?"se corectează.

  "Bine, Evan ne-a sunat și spus că ceva s-a întâmplat .Când am ajuns acasă te-am auzit țipând și m-am gândit că ar fi bine să chemăm poliția și ambulanța încât nu știam ce se petrece"Jonathan spune și se așază lângă soța lui pe pat și amândoi se uită la fiica lor."Când am ajuns în final la tine, tu nu te-ai oprit din țipat chiar dacă Evan încerca să te calmeze așa că medicii ți-au dat un anestezic".I-a luat câteva secunde să-și amintească ce s-a întâmplat mai devreme în casă.Sângele, băiatul, subsolul.Vrea să țipe din nou .Vrea să țipe, vrea să plângă.Simte precum întunericul de la subsol începe să umple camera în care este și de parcă cineva se uită la ea de la depărtare.

  "Poliția probabil va vrea să vorbească despre cele întâmplate"Catherine spune."O să rămânem dacă vrei".

  "Nu, poți să pleci"Faye spune și le dă părinților lor o mică încuviințare, încercând să se comporte cât mai normal chiar prin mintea ei apar imaginiile."O să fiu aici"mama ei îi dă un zâmbet înainte să se ridice și plece.Când părinții au plecat și Evan aproape pleacă, Faye vorbește din nou.

  "Evan,"Faye spune într-o voce joasă.Evan se uită leste umăr și îi întâlnește privirea."Îmi pare rău"îi dă un mic zâmbet înainte să părăsească camera.A durat puțin înainte ca doi ofițeri, o femeie și un bărbat, să intre în cameră.Bărbatul are o privire rigidă, și o face puțin îngrijorată.Într-un fel, polițiștii o fac puțin nervoasă dar nu știe de ce.

  "Bună, Faye"spune femeia polițistă."Numele meu este Eve și acesta este colegul meu Henry.Putem să te întrebăm ceva?"Faye încuviințează încet.

  "Minunat".Eve spune și zâmbește, făcând-o pe Faye puțin mai calmă despre că este în aceeași calmă cu doi polițisti."Îți amintești ce s-a întâmplat?"Faye încuviințează din nou."Poți să ne spui?"altă încuviințare.

  "Am fost afară"începe."Cu Evan.Când ne-am întors pisi-"vocea îi dispare.Încearcă să-și aducă aminte ."Textul 'Bine ai venit în Iad' a fost scris le perete.I-am spus, i-am spus lui Evan să aducă vecinii.Pe urmă ușa s-a închis în spatele meu"

  "Singură?"Henry întreabă, sunând sceptic.

  "Da"Faye spune și îi dă o privire rapidă dupa se uită la mâini."Nu am putut deschide ușa, și nici Evan.Apoi acolo a fost un băiat"

  "Un băiat?" Henry întreabă ."Poți să-l descrii?Îl cunoști?L-ai mai întâlnit?"Faye este tăcută pentru un moment, gândindu-se la ce ar putea spune.Chair poate să spună că un băiat mort, fără ochi îi bântuie casa.Daca ei cred că este nebună și o vor închide undeva?Gândindu-se la băiat îi face ochii să lăcrimeze, și face tot posibilul să se oprească.

  " A fost un băiat cu păr șaten, cârlionțat.Pielea lui este pală, ca și cum ar fi fost într-o cameră fară geam.Este poate cu 2-3 ani mai mare ca mine și înalt"spune rapid.

  "Dar ochii lui?"Henry spune"I-ai văzut ochii?"

  "Da"Faye spune gândindu-se la prizele lui goale."Sunt întunecați"nu se gândește la ce spune, dar o parte din ea vrea să nu spună despre partea cu moartea.

  "Este ceva ce nu ne spune" Henry spune și își blochează privirea cu Faye.

  "Dă-i o pauză fetei, a fost prin multe" Eve spune și îi dă un zâmbet lui Faye."Acum, poți să ne spui ce s-a întâmplat după?"

  "Am încercat să mă îndepărtez de băiat, deci am alergat pe hol și am realizat că stăteam pe scările de la subsol"o imagine i-a apărut în față, corpul începe să-i tremure.

  "Este okay, ia-ți timp"Eve spune cu o voce calmă.

  "Am mers jos și m-am ascuns într-un colț.Băiatul a venit și m-a tras până în mijlocul camerei"Faye poate să-și audă propiul țipăt când a fost târâtă."Acolo a fost sânge,mi-a arătat sânge.Sângele lui pe podea.Apoi l-am întrebat dacă mă va omorî.Faye nu s-a mai abținut și lacrimile îi cad pe obraji."L-am întrebat dacă mă va omorî, dar el a spus că vrea să văd în timp ce îmi omoară părinții și pe Evan primul"Faye își închide ochii, scenele jucând în mintea ei."Avea un cuțit și l-a dus" Faye își mută mâna peste antebraț unde tăietura este pansată."peste mâna mea.Pe urmă a dispărut"

  "Mhm"Henry spune iar cei doi stau în liniște până când Eve vorbește.

  "Mai avem doar o întrebare.Știi pe cineva  a cărui nume începe cu H?"spune .Ce vrea să zică?Faye se întreabă, cum să-i ajute asta?

  "Nu, nu știu"replică. "De ce?" 

  "Vez tu," Eve începe, aruncând o privire rapidă la colegul ei înainte să continue."Ai spus că baiatul te-a tăiat pe mână.Bine, nu este o simplă tăietură.Este un H" 

Ochii lui Faye se fac faci în timp ce repetă cuvintele lui Eve. Un H?Nu mai spune nimic, în schimb stă acolo în liniște și în aerul subțire când cei doi spun 'mulțumesc' și pleacă.

  Imediat ce ușa se închide în spatele lui Eve și Henry, Faye rupe bucata pătrată de pe brațul ei.Gâfâie.Eve avea dreptate.Este un H scrijelit în mâna ei.Stă la scrisoare.Parcă el ar comercializa-o, ca o jucărie.Pielea din jurul rănii este roșie și umflată.Arată obrazbic și urăște.Mai multe lacrimi îi scapă, nu numai din supărare ci din frustrare.Băiatul a marcat-o.