Haunted ||h.s au |Romanian |

Fourteen

{SORRY FOR ERRORS}

Salut la toți :).Ăsta este capitolul 14, sper să vă placă.Cadoul meu pentru voi de Crăciun ❤.

Să aveți un Crăciun Fericit, plin de bucurii, veselie, iubire și sănătate.

->Îmi pare rău că am întârziat mult cu acest capitol :(<-

Love u all awesome people ❤.

Vot&Com&Follow

Smile :)

______________________________

•CAPITOLUL PAISPREZECE•

Corpul lui Faye se mișcă ușor când inspiră, ridicăndu-se și relaxându-se când expiră.Obrazul drept se odihnește pe podeaua de lemn din casă, a învățat să se teamă prea mult.Corpul îi este uscat de energie și nu deține controlul.Lacrimile curg precum sângele ieșind dintr-o rană deschidă.Se simte epuizată, foarte epuizată și distrusă.Faye se simte pierdută, nu are nicio idee ce să facă.A pierdut orizontul unde mergea și și-a pierdut calea în viață.Pentru ea pare că de când s-a mutat aici, ceva a murit încet înăuntrul ei.Este de parcă o parte din ea a dispărut.Fericirea.

Inima o doare în piept.Simte ca și cum este despicată în două și un lichid întunecat și dens iese din ea, împrăștiind întuneric prin venele ei.

Corpul lui Faye zvâcnește ocazional, dar înafară de asta se simte paralizată pe podea.Caută să țipe din cauza durerii pe care o simte în corp dar se regăsește plângând în continuare.

"Te rog, fii un vis.Te rog, fii un vis"Faye repetă în mintea ei."Te rog, du-mă departe de acest coșmar"corpul ei tresare violet, făcând-o pe Faye să plângă de durere.Alt val de lacrimi se formează și îi arde obrajii reci și pali.

"A fost dur, ce-a făcut iubitul tău" spune dintr-o dată o voce și Faye știe cine e.Și uită-te în ce te-ai transformat"face o mică pauză.Faye nu este sigură unde se află băiatul, încă nu se poate convinge să se miște."Ce rușine"

Faye își deschide gura să zică ceva, orice, dar niciun cuvânt nu iese.Este mai mult ca un gângurat, făcându-l pe băiat să râdă.

"Dar partea bună, ești singură cu mine din nou" băiatul spune și într-o secundă baricada care o facea pe Faye să nu se miște și să nu vorbească cade.

Faye se ridică pe picioare și îl vede pe băiat stând la câțiva metri distanță, uitându-se drept la ea.

"Lasă-mă în pace!" țipă.Băiatul râde și își scutură capul, aproape în dezamăgire de parcă nu asta este ceea ce s-ar fi așteptat de la ea.

"Dragă," începe și face cățiva pași mai aproape.Faye face la fel, doar că în spate."Știi că nu pot face asta" vocea îi este calmă, atât de calmă încât fiori îi traversează spinarea.

"Atunci omoară-mă"Faye țipă din adâncul plămânilor."Omoară-mă"cele două cuvinte pe care le repetă răsună în casa goală."Omoară-mă!Omoară-mă, te rog" partea superioară a lui Faye ușor aplecându-se în timp ce țipă, mâinile sunt strânse în pumni și pe obraji câteva lacrimi licăresc.

Țipătul lui Faye dispare după un timp și cade în genunchi, ascuzându-și fața în mâini.Corpul ei se agită violent și pare că a pierdut controlul din nou.

"Te rog," Faye imploră, cu vocea nu mai tare decât o șoaptă."Te rog, nu înțelegi.Sunt într-o durere constantă"își ridică privirea și se uită la băiat cu o privire rugătoare cu ochii ei strălucitori."Vreau să plec departe.Te rog, mă prăbușesc și nu știu ce să fac"băiatul merge spre ea și se cocoșează în fața ei.

"Te rog, știu că ești întunericul" Faye vorbește încet " Deci, salvează-mă de propiul întuneric"Faye își pune genunchii la piept și îi încojoară cu brațele, în timp ce băiatul stă tăcut în fața ei, buzele lui presate împreună.

"Asta nu este ce fac" băiatul vorbește și începe să se ridice, dar Faye îi orinde mâna și îl face să se oprească.Privirea lui Faye urcă spre fața băiatului.

"Scuze, dragă" băiatul răspunde și pe urmă dispare.

Faye se uită la mâna ei, care a ținut mâna băiatului.Se simte rece și încă cald, în același timp, este straniu.Atingerea băiatului nu este bună, este ceva ciudat la ea.Acolo a fost întuneric, dar simte că aproape a înnecat ceva durere din corpul ei.Sau doar își imaginează?

°°°°°°°°°°°°

Pam pam pam :>